Vindecarea lui Ezechia

Vindecarea lui Ezechia

Dacă-n viață, zi de zi,
Se ridică lupte,
Se arată suferinți
Și-ntristări prea multe,

Să venim cu rugăciuni
Cu smerenie multă,
Domnul Dumnezeu din cer,
Sigur ne ascultă.

Ezechia sta bolnav
Greu, de multă vreme...
Viața-ncet i se stingea,
Fără a lui vrere.

Dar Isaia e trimis;
Da, chiar el, profetul,
Și-i spune că s-a sfârșit
Să-și rânduie totul.

Împăratul și-a întors
Fața la perete,
Și cu glas stins și duios
Înalță-ale lui regrete:

"Doamne, știi că-n viața mea
M-am temut de Tine,
Sfatul Tău, povața Ta
Au fost lângă mine.

Eu, Te rog, cu mila Ta
Să privești acuma
Nu-mi lua viața mea,
Eu Te rog într-una.

Mai dă vindecare azi
Pentru Tin' lucrează,
Lungește-mi viața iar
Cum vrei Tu lucrează."

Și Isaia s-a întors;
Domnul îi vorbise
Căci din curtea casei lui
Încă nu ieșise.

"Am văzut căința lui
Vreau a Mea lucrare
S-o cunoască astăzi toți,
Îi scriu: Vindecare."

Domnul viața i-a lungit
Cu ani: cincisprezece
El ascultă rugăciuni
Ce mai poți a zice?

Și-n a treia zi,-mpăratul,
La templu s-a dus...
Și întreg poporu-acolo
Laudă pe Isus.

El veni cu jertfe sfinte
Mulțumind frumos,
Ce a zis, Domnu-mplinește
O, ce glorios!

Ce-ndurare sfântă
Domnu-a arătat,
Ce-a lucrat atuncea;
Mult a mai lucrat!

Și lucrează într-una
La al Său popor
Vindecă și iartă
Domnul Domnilor.

Ai vreo suferință,
Știi că-i tare grea?...
Vin cu pocăință
Azi, la crucea Sa!

Vin și spune-i:" Tată,
Fii îndurător!"
Slava Lui Se-arată
Deplin în popor.
amin