Sunt un om

Sunt ca și orice om de pe planetă
Cu-o față ce nu trage spre oglindă
Și n-a atins o stare de cometă
Ori stelele de coadă să le prindă.

Nu-s instalat pe buze și în vise,
Prin pizme nu prea cred să fi ajuns eu
Și căile nu-mi fură interzise
Sau de dorințe mai departe-ascunse.

Neaplecat sub greutatea gliei
Nu mă întind să cațăr Universul
Doar îmi iubesc nevasta și copiii,
Mă bucur când se naște-n mine versul.

Trec pe alături clipele cu zile
Cum au trecut cu vremile și veacuri,
Înfrigurat nu strâng în palme file,
Dar nici nu le împrăștii ca pe fleacuri.

Viața vine fiindcă-mi este dată
Și-o întâlnesc mai diferit de vrere
Când, uneori, jelesc de-o văd că pleacă
Ori bucuros când nu mai am putere.

Nu-i număr pe acei cine-or să vină
Și nici prieteni care-n noapte pleacă
Doar simt neînțeles că am o vină
Chiar vinovat de nu sunt nici oleacă.

Iar timpul trece și trecând tot sapă,
Iar noi rămânem mototoliți la față
Și ne-om preface în pământ și apă
Și nu vom fi încă odată-n viață.

Căci sunt un om cu soarta trecătoare
Nesocotind visări de veșnicie,
Dar nu-s religios de disperare
Și nu sunt ateist de nerozie.

Îmi cânt cântarea cât ea încă arde
Cresc în lumină cât mai văd Lumina...
Eu sunt un om ca alte miliarde
Cui Dumnezeu i-a dat în viață mâna.