Sora mea adevărată

Iubirea mea necunoscută,
Sora mea adevărată! ...
Te văd cu inima, ce-ascultă
Durerea ta cea multă-multă...
Şi pentru tin' mă rog de'ndată!

Atât de bine te-nţeleg!
Părtaşă-ţi sunt la suferinţă;
Îţi sunt alături, cu tine merg
Şi tare-aş vrea să te dezleg
De tot ce-i rău, de neputinţă!

Şi-aş vrea ca orice încercare
Ce se abate peste tine:
Că este mică, sau e mare,
Domnul poate s-o doboare
Dându-ţi în loc, zile senine.

El să te-mbrace-n armătura
Cea sfântă şi de nepătruns;
Să-ţi îndulcească picătura,
Dezlegând încrengătura
Ce bucuria ţi-a distrus.

Doamne, ascultă rugăciunea
Ce-o înălţăm în uniune!
Arată-Ţi slava şi mărirea,
Iubirea Ta şi-afecţiunea
Şi mai fă înc-o minune!

Toarnă-n casa noastră pace,
Belşug de linişte şi calm;
Harul Tău să ne îmbrace,
Răul, să-l faci ineficace
Iar noi, să Te lăudăm c-un psalm!

Distanţa între noi e mare
Dar Tu ne-acoperi pe-amândouă;
Ne cunoști, şi-orice schimbare,
O iei în considerare
Şi ne speli Doamne, cu rouă!

Ne ţii Isuse strâns legate
În dragostea Ta cea mare;
Surori binecuvântate,
Purtând povara celeilalte;
Lucruri extraordinare!

Cu noi la jug, tragi împreună
Pe amândouă Tu ne sprijini;
Nu merităm, suntem o humă
Dar Tu ne pui pe cap cunună
Iar mintea noastră o ilumini!

Iubirea mea necunoscută:
Sora mea adevărată;
În Domnul am fost nou-născută
De El binecunoscută,
Iar tu, în dar mi-ai fost dată.

Ca să m-ajuţi şi să te-ajut;
Tu să mă-ndrumi, eu să te sprijin;
Doresc și-aș vrea atât de mult
Să ai ce nu ai mai avut...
Un duh de pace şi-un duh de-alin!

A. N. 30.11. 2020
Răcăşdia, C. S.