Sfinteste-ma Doamne

SFINTESTE-MA DOAMNE!

*
Indiferența, sub tăcere ascunde egoismul,
Iar sub falsă modestie pitește fariseismul.
Nepăsarea, timpul, își măsoară în scuze,
Celor în nevoi, le aduce mereu, acuze.

Nerăbdarea, n-are clipă de pace, grăbită,
În nemulțumire, fără sens, se tot agită.
Pentru iubire nici o clipă nu-şi dedică,
Avariția strânge la piept a sa pungă mică.

Stau mulţi în nepăsare cu gând pierdut,
Nici frica de moarte nu i-a umplut!
Cu-aceeași viteză se duc mai departe,
Pe drumul ce duce spre veşnica moarte.

Văd oamenii semne, minuni, vindecare,
Şi totuși nimic nu-i oprește din alergare.
Cu inimi reci, cu sufletul greu, împietrit,
Nu se abat din drumul pe care au pornit.

Rege Divin, înmoaie Te rog, inima lor
Să poată-nţelege, că Tu dai un alt viitor.
Revarsă lumina Ta Sfântă şi minunată,
Risipeşte bezna, să se vadă orice pată.

Să se scalde sufletul în lumina Divină,
Să urmeze crucea, care o scapă de vină.
Vederea orbită de eu, nu vede nevoiașul,
Plină de mânie încuie cu lacăt sertărașul.

Strivește cu-îngâmfare pe cel sărăcăcios
Şi se laudă cu bunătatea unui credincios.
Nemulțumirea, dă timp berechet nepăsării,
Citești aroganța hâdă pe faţa îngâmfării.

Mândriei nu-i ajungi cu prăjina la nas,
Trufia, mânia o urmează pas cu pas,
Mândria şi-a alcătuit ale ei proiecte,
S-a-nălţat să lovească în Tine Părinte.

Şi virtutea ascultării de om s-a dezlipit.
Șarpele viclean la îndoială l-a ademenit.
Cu șiretenie l-a făcut pe om, păcătos
Omul a ajuns să fie nefericit și fricos.

Putere fără margini, ai pregătit un plan,
Pentru Omul, ce nu l-ai creat în van.
Ai făcut Creația Ta, pe principii Sfinte.
În jertfa Ta mântuitoare, Scump Părinte.

Tu, Ocean de iubire ai plănuit o salvare.
Sub povara păcatului, omul nu mai moare.
Cuvântul veşnic L-ai lăsat să coboare
În vale, în colosul de jaf şi desfrânare.

Să scapi omul de tortura mizeriei sale.
Din chingile răului, ce-l chinuie-n vale.
Părinte al veșniciei, ai dăruit omului,
Iertare divină prin revărsarea harului.

Prin al Tău Fiu, ce-a coborât din astral,
Ai dus la-îndeplinire planul magistral.
Să faci omul veşniciei, prin credinţă,
Ți-ai coborât Fiul din Slavă-n umilință.

Şi-a-învins prin jertfa iubirii, tot răul.
Învingător pentru vecie, El Adevărul.
Ajută-mă să n-am alt Dumnezeu, altă cale,
Să sorb din iubirea şi învățăturile Tale.

La oameni adevărul să-l spun fără sfială,
Să trăiesc o viaţă sfântă, pură, siderală.
Deschide-mi ochii, sufletu-mi să vază,
Lumina cerească, ce calea luminează.

Doamne, arde-mi indiferența dac-o las
Să mă urmeze, sau în mine a mai rămas.
Să nu mă ajungă nepăsarea pe drum,
Arde-o Doamne din mine, fă-o scrum.

Iubirea, fă-o-n mine să clocotească,
Dragostea, mila, în mine să trăiască.
Bunătatea şi-ngăduinţa urmeze răbdarea,
Cel nevoiaș să nu-ntâlnească nepăsarea.

Să am ochii şi pasul spre orizontul ceresc,
Și-al Tău gând, în gândul meu să-l găsesc.
Gândurile mele, facă loc gândurilor Tale,
Faptele bune poarte parfum de migdale.

Părinte, al veşniciei, Stăpâne creator!
Pe-întinderile albastre, Atotstăpânitor,
Neprihănirea fă în mine să înflorească,
Rugăciunile spre Slava Ta, să slujească.

Puterea iubirii Tale curgă ca un izvor,
În inima mea, Doamne Fii stăpânitor.
Luminează-mă Doamne şi-nţelepţeşte-mă
Să nu ajung vre-odată să fiu o anatemă.

Să aud bine șoapta Ta, cu adiere blândă,
Să nu poată fi strivită credinţa-mi plăpândă.
Măreşte-mi credinţa, întărește-mi vederea,
Să văd limpede drumul şi care ţi-e vrerea.

Să reflectez zi de zi la Cuvântul Tău Sfânt,
Să nu rătăcesc cât voi mai trăi pe pământ.
Să fiu gata de zbor, în haina neprihănirii,
Să am aripi deschise pentru clipa răpirii.
*****


Amin!