Scrisoare spre vrăjmaș

Dați de rușine pe satan
Luptați prin duh cu voia firii
Voi nu luptați cu pumnu-n van
Ci cu șarpele cel viclean, năpârca pustiirii.

Văzutu-te-am căzând din cer
Tu înger al luminii
Și-ai fost apoi zdrobit prin lemn
De planul mântuirii.

Ești osândit să arzi pe veci
Unde ți-e strălucirea?
Ce ai avut odată-n cer
Și te-a răpus mândria.

Da, Dumnezeu te-a osândit
Și n-a cruțat pe îngeri, pe care tu i-ai osândit
Aripile li s-au topit...
Căci i-ai târât în pulberi.

Și astăzi ești tot un pârâș
A fraților ce-i tragi pe sfoară
Îi ispitești, i-ademenești
Dar Domnul strigă: ieși afară!

Căci izgonit ai fost pe veci
Și-n cer... nu-i fi a doua oară
Și negreșit ai să plătești
Orice făptură faci să moară.

Dar pentru om El a creeat
Un rai precum odinioară
Unde nu-s șerpi și nici păcat
Ca tu să strici a doua oara!

Celui care te-a alungat
Prin Hristos îi spun: Tată
Eu azi sunt fiu de Dumnezeu
Tu, ești fugar pe viață.

Poți să mă asuprești cât vrei
Hristos îmi dă putere
De cad... mă și ridic-napoi
Căci Domnu-mi dă putere.

Isuse... mângâierea mea
Fii scutul și tăria mea
Îmi apără Tu pricina
Fii Tu neprihănirea mea și a mea apărare!