Rugăciunea lui Daniel

Acolo-n ţară la Haldei,
Şi în robia-amară
Tot ce s-a scris pentru evrei,
Se implineşte iară.

Acum e Dariu împărat
Abia la tron urcase.
Dar Daniel în rugă-a stat
Și-n zori și pe-nserate

Vede din cărţi căci s-a-mplinit
Tot ce se profeţise.
Şi timpul iată, a sosit
Şi ruga-şi înălţase.

S-a pus cu post şi rugăciuni
Să ceară îndurare,
Ca Domnul Dumnezeu din cer
S-aducă liberare.

O, Doamne, Dumnezeu din cer,
Tu, care ţii ce ai promis,
Tu eşti prea sfînt şi-a Tale planuri,
Stau toate strînse-n necuprins...

Tu ai vorbit, Mărire Ţie!
Dar noi, cei ce L-am auzit
Nu L-am păstrat ca pe-o solie
Şi-adesea L-am nesocotit.

Acuma plîng şi mi-e ruşine.
O, iartă-ne, o, Doamne bun,
Pe mine şi cei ce-s cu mine,
Cu pocăinţă vin acum.

Abateţi astăzi Tu, urgia.
Vrem izbăviri din partea Ta;
Tu eşti prea drept, şi azi solia,
Cu milă vrem a o purta.

Ia-ne ocara ce ne-apasă,
Ridică-ne cu braţul Tău,
Întoarce-ne fiii acasă,
Ce stau în lanţul celui rău!

Vrem să zidim Ierusalimul,
Şi zidul, porţile de fier;
Vrem ca în Templul Tău fiorul,
Să se coboare iar din cer!

Vrem o trezire, un har de pace,
Vrem să-nţelegem sfatul Tău.
Dă o lumină la răscruce
Acum, în ceasul cel mai greu!

Şi noi am vrea în vremi de criză
Vremea din urmă-n care suntem,
O rugă să-nălţăm în taină,
Şi mai mult să ne pocăim...

Ca Daniel odinioară
Cu lacrimi, post şi rugăciuni
Vrem să mai cerem îndurare,
Şi Doamne, Tu să ne îndrumi.

Să ne sfinţim, venim la Tine.
Arată-ne cărarea Ta,
Zideşte iar Sionul, Doamne,
Dă bucurii în casa Ta!

Uneşte-ne în har de rugă,
Să rupă azi, lanţuri de păcat!
Mai dă din ceruri o lumină,
Trimite solul sfînt, cu sfat.

Căci traversam o tristă vreme
Când amăgiri ne năvălesc...
Şi aţipirea se aşterne,
Şi sfaturi sfinte ne lipsesc.

Adune Doamne, îndurare!
Ascultă-ne cînd ne rugăm,
Trimite-un har de cercetare,
Cu pocăinţă ne-ndreptăm.

"Om preaiubit şi sfînt" - odată,
Lui Daniel solul i-a zis
O slugă binecuvîntată,
E harul ce ne e promis.

Să-l auzim am vrea Isuse
Cînd strîngi acolo-n casa Ta,
Pe cei aleşi la nunta sfîntă,
Pe toţi a-i binecuvînta.

Deschidem astăzi noi ferestre,
Cu pocăinţă spre altar
Căci vrem ca minunata veste,
Să fie cel mai sfînt hotar!
AMIN