Roua ochilor

Lacrimile nu mint niciodată
Ele vorbesc atât de clar.
În bucurie sau necaz aşteaptă
Să nu curgă,... în zadar.

Lacrimile alunecă la vale
Când exprimarea e oprită.
Când nu găseşti o altă cale,
Atunci când inima-i zdrobită!

Roua ochilor, în jos coboară
De multe ori fără control...
Când gândurile noastre zboară,
Făcând prin viaţă marele ocol.

Ea, lacrima, este adânc tăcută.
Peste obraz coboară-n jos...
Ea n-are glas,... dar e simţită
De Domnul nostru Isus Cristos!

Prin ea vorbeşte bucuria
Sau întristarea, altădat´.
Ea mai aduce strălucirea
Şi mângâie pe-acel împovărat.

Fiecare lacrimă e strânsă
Pentru o vreme în burduf;
În Cartea Vieţii este scrisă
Căci plata ei, e acolo sus!


Amin, Amin!