Răpciune(Septembrie)

Încă-i vară liniștită
Vântu-adie tot în boare
Doar lăstunii se agită
Ca un roi pe înserare.

Florile la Soare cată
Cu-unduirea lor sfioasă
Numai bolta înstelată
Este mult mai răcoroasă.

Firul apei prin lumină
Strălucește-n dor de vară
Însă-obrazul ei mai vânăt
Este ca odinioară.

Frunza șopotește, speră
Despre zboruri mai departe,
Ci verdeața-i mai severă
Și mai vârstnică e poate.

Vin înaripat de-afară
Cu albine-n auzire,
Dar îmi strigă calendarul
Anotimpul de mâhnire.

Eu privesc viața-nainte
Totul înflorește parcă,
Ci-n adâncul meu de minte
E-un brumar în promoroacă.

Care-și pâlpâie argintul -
Praf din stelele căzute
Și îmi spune: „E sfârșitul
Anului cu planuri multe!”

Inima nu-l poate-a crede
Și îmi vede-atât de jună
O împărăție verde
Fremătândă vie-n Lună.

Nu-s adept la meșteșuguri
Ce-ar îndreptăți-o visare
Doar simt inima de muguri
Cum mă doare...cum mă doare!