Poveste marină

Poveste marină

...'Mi șoptește în palmă povestea marină,
o scoică cu ochi sidefii.
Ar vrea să mă ducă de mână
în locu-i, pe care nu-l știu...
Îmi spune de valuri și apă,
sărutul de pescăruși,
de diminețile scăldate în soare,
şi zborul de păsări ce-n nori se ascund...
'Mi șoptește de dragostea verii,
cea mai frumoasă iubire,
dintre stoluri de pescăruși
și stropii de lumină trimiși
de-al cerului Mire.
De-apusuri ce-și plâng iubirea solară,
cu lacrimi de raze ce-și frâng plecarea-n mare;
sprâncene de umbre ce-aduc înserarea
în care adoarme pe brațele-i liniștită
sau în furtună, tot ea, marea.
'Mi șoptește de nopțile-agitate de ape
când furtuni în negură le rup și desparte,
de zorii de zi ce-aduc iar lumina
ce-o sărută şi scoica, și marea,
cu dragostea ei cristalină.

Repere - scoica = viața unui om
Timpurile zilei= perioadele vieții

Sanda Tulics
13 august-2017