Portativul dalb

Îşi împrăştie de sus
Ziua puful din aripă
Ce alunecă supus
Pe doinirile de clipă.

Munţii-s albi, codrii de-opal
Câmpul e-n mărgăritare
Doar pe calea de cristal
Amintiri se-aud de Soare.

Fulgii mari de mărgărint
Scriu cuvinte înstelate
Pe copacii de argint,
Pe potecile-ngheţate.

Vântul mare logofăt
Îşi goneşte armăsarul
Că în barba-i de omăt
Visele-şi pierdu arţarul.

Lebedele de cleştar
Se-nvârt vântului prin pleată,
Un ecou de chihlimbar
Pe cer sună câte-odată.

Năzuiri de păpădii
După luncile de vară
Murmurări de melodii
Împrejurului coboară.

Fluturări de pescăruşi
Norii-ncearcă a atinge
Doar pe ramuri de scoruşi
Strigă boabele de sânge.

Dalbul pe imaculat
Şopoteşte mângâiere
Parcă cerul aplecat
Şi-a găsit aici plăcere.

S-au unit pământ şi cer
Într-o muzică măiastră
Ce pe strunele de ger
Sună şi-n privirea noastră.

Doar cu sufletul vorbesc –
Frazele-mi sunt fără feţe
În pastelul îngeresc,
Din atâta frumuseţe.

Doamne, rugăciunea mea
Mi-o aştern aşa cuminte
Fiindcă este-o stea de nea
Orişicare din cuvinte.

Dragostea pe care-o port
Albă aripă se-nalţă
Ca să-Ţi spună, Doamne, tot
Ce i se întâmplă-n viaţă.

Că mă simte fericit,
Că i-i frică să nu cadă,
Povestindă liniştit
Ca o tihnă de zăpadă.

Un răspuns şopteşte-ncet
Gingăşia-n fulguire
Ca un suflet de poet
Într-o boare de iubire,

Cu-o blândeţe de părinţi
În simţirile-mi profunde
Picuri roşii şi fierbinţi
E Cuvântul ce-mi răspunde.

Ce mă-ndeamnă să cuprind
Orice stea şi fulgi de spaţii
Ca să le pictez în rând
Tremurând în inspiraţii.

Să-nflorească-un vers aprins
Din pulsarea de cuvinte
Străbătând prin necuprins
Şi în inimă să cânte.

Mi-am pierdut şi zvon de greu
Din gândirile de tină
Parcă-aş fi ninsoare eu
Din lumină în lumină.