Pe cei singuratici

Pe cei singuratici

Doamne, pe cei singuratici
Tu-n familii dragi, i-aşezi,
Şi din cerul Tău prea-nalt
În dragoste sacră-i veghezi,
Ca a lor viaţă-n ascultare
Fiind începători de casă,
Să decurgă spre sfinţire
Cât mai dulce şi frumoasă.

Doamne, pe cei părăsiţi
Tu-n familii dragi, i-aduni,
Şi în dragostea Ta scumpă
Viaţa lor, le-o încununi,
Prin cântări, recunoştinţă,
În drumul sfânt către cer,
Şi-n familii strâns unite
S-aibă-o dragoste de fier.

Doamne, pe cei peregrini
Îi strângi în cămin frumos,
Ca-n familii, ce-mpreună
Iubind pe Domnul Hristos,
Ei să fie în lume semne
’N drumul cel spre Paradis,
Spre idealul cel mai drag
Ce-n Scripturi este descris.

Flavius Laurian Duverna
12 martie 2013