Pe ape

Pe ape

vasleau apostolii pe mare...
si stelele, ca flori de-april,
ii insosteau din departare
catre Galil

purtau in pieptul lor pescarii
un sens inalt, rascolitor,
si-un cantec sfant
pe-albaste arii
plutea usor

purtau in ei un chip, o slava,
cuvantul marelui mister;
pareau ca pamanteasca nava
urca spre cer

deodata, dusman al visarii,
porni un freamat, un galop,
se increti oglinda marii;
veneau nori grei deasupra zarii
snop langa snop

cu muget, apele in stiva
cadeau pe laturi in praval;
luptand cu vantul impotriva,
corabia plutea-n deriva
din val in val

erau demult traiti cu marea,
de prunci, cei doisprezece frati;
dar, vai, titanii spumegati
loveau in chivot cu spinarea
tot mai turbati

apostolii, scrutand urgia,
zadarnic se uitau mereu;
ah, nu venea IESU MESIA!...
ii va-nghiti pe veci mania
Lui DUMNEZEU

trecura ceasuri lungi; si iata,
in bezna fara de hotar,
corabia parea uitata
ca un sicriu lasat in zloata
fara gropar;

atunci, in urma lor, departe,
ca o nadejde care-alina,
zarira-n noapte o lumina,
o zare intre vis si moarte
de care sufletul se-anina;

frumos... dar nu ca Absalom,
ci ca un psalm in zvon de harpa,
venea un Rai cu chip de om
si apele-I stateau sub talpa

- vedeti? acolo... e o zare...
- vai! vine CINEVA spre noi!...
- e un inger! e o aratare!
- e un strigoi!
- ba nu! ati auzit? ne cheama!
e un om in mijlocul furtunii...
- EU SUNT! SA NU VA FIE TEAMA!
- e EL! RABUNI!

Ioan se-nalta ca un cedru
Andrei rasufletul isi tine
- de esti TU, DOAMNE, striga Petru,
hai, cheama-ma la Tine!

- da, Petre, vino! fara glas,
se-nalta Simon peste pupa
si pieptu-i gata sa se rupa
el face-n apa primul pas

- priviti!... in valuri ce necheaza,
in coame de stihii rebele
credinta unui om creeaza
granit sub ele

- mai fa un pas! si inca...inca...
apostolul, de freamat plin,
venea spre tainicul Rabin...
EL, salcia schimbata-n stanca!

simtea ca ceru-ntreg e-aproape
ca mii de ingeri vin pe vant
intaiul om de pe pamant
mergea pe ape!...

ISUS zambea; din vesnicie
voia sa-SI creasca-n Duh faptura
si-acum ea biruia natura!
ce maretie!

dar vai, invinsa o secunda,
se-ntoarce firea la asalt
cu piept mai dur si mai inalt
se-azvarle marea furibunda;

iar Petru braul isi descinge
se-arunca-not, lovind cu amar
opreste-te, viteaz pescar!
sa lupti cu valul e in zadar
te va invinge!

- de ce-ai privit la valu-n spume?
credinta, cat se infiripa,
se pierde toata intr-o clipa?
cat voi mai fi cu voi in lume?

si mana-n mana, impreuna,
ISUS si Petru vin acum
calcand pe ape ca pe-un drum,
stapani pe val si pe furtuna!...

razand smerit ca un copil,
se-ntoarce Petru, bland erou,
rasar pe bolta flori de-april;
pornind sub ultimul ecou,
apostolii vasleau din nou
catre Galil...

*

credinta e un drum pe ape;
sa lupti cu valul de pacat,
fara ISUS, esti condamnat
si n-are cine sa te scape;
dar daca vrei sa-nvingi talazul,
nu te arunca, vei fi rapus
apuca mana Lui ISUS!
pe pieptul Lui
sa-ti stea obrazul!

priveste Jertfa Lui Divina
adora gandul Sau mereu
plutind alaturi, in lumina,
mai sus de legi, mai sus de tina,
spre DUMNEZEU!

AMIN