Pe-alee pășesc tăcut și grăbit

Pe-alee pășesc tăcut și grăbit,
Prin ceața deasă iute mă strecor,
Și-alerg spre lumină zorit,
S-ajung în al cerului pridvor.

Din luptă în luptă eu trec ne-ncetat,
Și parcă-i mai grea înaintarea,
Dar Cel ce pe cruce a răbdat,
Îmi mărește și mie răbdarea.

În față îmi stă amestec de drum,
Atent aleg eu cărarea,
Și știu că-nainte de-acum,
M-așteaptă în cer Răsplătirea.

Abia mai zăresc o lumină de sus,
Dar știu că aceea e dreaptă,
E ceea ce duce în rai la Isus,
E Sfânta Lumină, e Tată.

Pe cale ades' obosesc din mers,
Acolo la râu e popasul,
Acolo privesc întregul univers,
Acolo îmi umplu și vasul.

Cu fruntea în sus la luptă pornesc,
Spre nouă fromoas' aventură,
În luptă mereu biruiesc,
Când am sfânta armură.

Cu cât mă apropii de sfântul pridvor,
Se-aude mai tare și glasul,
E cântul ce-l cânt' al îngerilor cor,
Ei spun că-i aproape și ceasul.

Eu știu că-i puțin și acasă sosesc,
Prin vifor alerg înainte,
Și-n drum măsor, socotesc,
Să nu pierd din lucrurile sfinte.

Ma-nalț către stele, deasupra pe munți,
Pământul îmi pare o minge,
Eu trec bucuros mereu peste punți,
Chiar dacă și focul m-atinge.

Cuptorul de piatră prea mult încălzit
Rămâne în urmă de mine,
Și vreau să mă văd sus sosit,
Un punct e pământul ca mâine.

În toiul de noapte eu strig din necaz,
Să vină din ceruri Salvarea,
Să scap de cumplitul, amarul talaz,
Mă rog să trec cu bine și marea.

Corabia se-ndreaptă în drum spre liman,
Dar valul îi schimbă cărarea,
Atunci prin valuri al nost' Căpitan,
Trimite din ceruri salvarea.

Deja am ajuns, sosit din larg,
La casa măreață și sfântă,
Și știu că aicea cu drag,
M-așteaptă toți sfinții ce cântă.

Din Sfânta cetate, sublimul palat,
Iese și Tata afară,
Acel care, unicul Fiu Și-a dat,
Pentru mine să moară.

Îmi dă o mână, mă ține, nu cad,
Căci între lunga cărare și casă,
E-o prăpastie neagră, numită iad,
Acolo se duc cei fără haina aleasă.

Cu mâna întinsă, m-apucă de braț,
Mă strânge la piept cu căldură,
Sunt bucuros c-am scăpat de-al satanei laț,
De-a satanei cruntă legătură.

În urmă-i durerea, în cer bucurii,
M-așează în corul de îngeri ce cântă,
Aici voi cânta cântări mii și mii,
Aici voi vedea fața Lui sfântă.

În sfânta cetate, în sfântul regat,
E-o atmosferă de armonie,
Pe rând ajung cei cu suflet curat,
Aici în marea bucurie.

Și Domnul la toți cei sfinți și curați,
Le-ntinde cu dragoste mâna,
I-așează în locul celor salvați,
Să vadă cu toții Lumina.

Iar El dă startul și nunta începe,
Răsună cântarea aleasă acum,
Și nimeni durerea nu pricepe,
Uitată-i în urmă pe drum.

Și lista e lunga, Împăratul citește,
Pe rând vin toți cei răscumpărați,
Iar El cununa le-o dăruiește,
Îi face pe toți fii de-mpărați.

De-aici învăță curat ca să fii,
Să știi și să guști bucuria,
Învață frate ca să știi,
Cum sa-ntâlnești pe Mesia.