Omu-i umbră trecătoare

Omu-i umbră trecătoare

Omu-i umbră trecătoare
Pe acest pământ străin,
Se naște și iute moare
Însă, Domnul cel divin

Nu-l lasă să se sfârșească
Fără a Sa promisiune,
Vrea cu bine să sfârșească
Acel care se supune.

Vrea cu tot, să-l izbăvească,
Prin al Său Duh îl învață,
Cerul să îl moștenească
Și să vadă a Sa față,

Să vadă ce-i pregătit
Pentru fericirea sa,
Locul care-i e numit
Să trăiască pururea.

Căci pelinul cel amar
Nu ar vrea nicicând să-l știe
Să nu lupte în zadar
Căci sfârșitul o să vie,

Să câștige mântuirea,
Viața sfântă și curată,
Să guste din fericirea
Care de Tatăl e dată.

Tatăl cel bun, niciodată
De om nu s-ar lepăda,
Ci în Țara-I minunată
Vrea să-l ducă, să îi dea,

Tot, că acol e apa vie
Care setea potolește,
Sus în marea Împărăție
Unde al Său Fiu, domnește

Jertfa Lui, e o răsplată
Pentru omul credincios,
E promisiunea dată
De Fiul cel sfânt, Hristos!

Amin

Câmpia Turzii, 27 noiembrie 2021