Nu obosi...

Nu obosi...

E greu în încercare? E greu! Da! Știu, așa-i...
Te vezi în strâmtorare și uşile-s inchise,
E întuneric beznă și nu mai ai nici vise,
De-ngrijorări și valuri ți-e mintea năpădită
Și viața ta întreagă e doar suspin și vai?

Ești plin de disperare ca acei corăbieri,
Ce au pornit odată spre Tarsul depărtat,
Când se luptau cu vântul și valu-nfuriat,
La dumnezeii lor, strigând din răsputeri,
Dar nu primeau raspunsul nicicum, de nicăieri?

E greu în deznădejde,însă orice-ar veni,
Când stai în cetățuie și sprijin ți-este Domnul,
Chiar dacă te-amenință robia, Babilonul,
Chiar dac-asirianul năprasnic ar lovi,
Chiar Ceru-ți este scutul, Hristos te va păzi.

Ca duhuri slujitoare, mulțimi de îngeri sfinți,
Se vor lupta cu demoni ce în vazduh așteaptă,
O ușă să deschidem, prin gând,numai cu-o șoaptă...
Doar unul le e scopul și-or încerca sa poată
Să ne răpească pacea și-a noastre năzuinți...
Sunt echipați cu toții cu arme până-n dinți.

Odată deznădejdea pătrunsă-n gând şi-n duh,
Îți curmă bucuria și pacea ce-o aveai,
Cu nimenea putere de vorbă n-ai, să stai,
Apropie-te iute de Domnul, de altar,
Aprinde post, cântare si rugă cu mult jar,
Cu dor de mulțumire pentru mărețul har...

E greu când disperarea cuprinde-al vieții fir,
Dar nu e încercarea prea grea, nu, niciodată,
Pe toate dinainte, le rânduiește Tatăl,
Cu mâna-I cântărește atât cât poți să duci,
Si tot El te ajută Golgota ta să urci...

E greu când ti se pare că toți te-au părăsit,
Însă chiar lângă tine e-un dar neprețuit,
E Tatăl tau ce plânge cu tine când suspini,
E Cel care ridică coroana ta de spini,
E Cel ce sterge lacrimi si te iubește mult...
Te poartă pe-ai Săi umeri si-ți este veșnic scut.

O cât de nepătrunse sunt ale Sale căi....
Pe dumul de credință ușor se dă 'napoi.
Caci grea e-naintarea când cel rău luptă-ntruna
Ca să-ți răpească pacea, să-ți ia pe veci cununa
Si sa rămâi pe culme cu ochii triști și goi...

Da... asta vrea vrajmasul, dar nu te da batut,
Hristos azi te ridică, El este al tău scut,
Hristos e stânca tare, Piatra de hrisolit,
Tu ai din El puterea dacă aștepți smerit.
Căci vine biruința, să nu te dai bătut.

Vrăjmașul îți va zice "E-al meu! L-am biruit!"
Dar tu ai temelia pe stânca de granit .
Nu-ți pierde-a ta nădejde, nu dispera deloc,
Curând... curând sfârşi-va al încercării foc.

Nicicând să nu te-nfrice al Diavolului plan,
În luptă, prin credință, îl birui pe dușman.
Vicleanul stă la pândă, să fure, să zdrobească,
Si pacea din cămine el vrea să risipească,
Însă cu Domnul nostru ajungem la liman.
Sus in eterna slavă, cerescul Canaan.

Prietene... iubirea, să-ți fie tainic țel,
Privirea prin credință să ți-o îndrepți spre cer.
De-acolo izbăvirea primim noi orisicând,
Chiar dacă lupta-i cruntă pe-acest hain pământ,
Hristos... El e nădejdea... noi biruim cu El.
Căci El e Prinț al Păcii, El e Emamuel.

Amin.