Minciuna dulce

Minciuna dulce ca și mierea
E-atât de amară ca pelinul
Care aduce în viața ta durere
Și îți distruge sufletul.

Minciuna este asemeni unui șarpe
Ce te-nvenină așa ușor
Și lasă în inimă suspine
Și urme adânci care te dor.

Minciuna e-atât de mârșăvă și rea
Că îți distruge inima
De nu mai știi ce e cu viața ta
Și îți provoacă neputință.

Minciuna în lumea cea de azi
E socotită ca fiind un adevăr
Și adevărul-E minciună
Se mint oamenii de azi întruna.

Chiar clasa cea vestită
Îndrugă atâtea în sus și-n jos
Și promisiuni deșarte ei grăiesc
Dar toate sunt “minciuni adevărate”.

E secolul celui din umbră
Ce stă și râde pe-al său tron
Când vede lumea cum se-afundă
În al minciunii adevăr.

De-acum de vrei ca să slujești
Tu trebuie ca să-ți alegi stăpânul
Căci nu se poate a sluji
Lui Dumnezeu și lui mamona.

De vrei ca Domnului să îi slujești
Chiar de ar fi să pierzi
Tu spune întotdeuna adevărul
Și câștigat vei fi în cerul său.

Căci tot ce-i fals și neadevărat
Va fi smuls, cosit și aruncat
În focul gheenei pentru veșnicie
Pentru a plăti cu a minciunii împărăție.

Dar tu de-acuma hotărăște
Ca să-L slujești pe cel de sus
Și adevărul Lui grăiește-L
Ca să rămâi în Cel străpuns!

Amin