Mi-e dor, atat de tare mi-e dor

MI-E DOR


Mi-e sufletul plin de dor,
După Scumpul Mântuitor.
Mi-e dor... să mă ridic în zbor,
Mi-e dor... de-al veşniciei nor.

În inimă dorul mă străpunge,
Nimic... nu poate să-l alunge.
Credinţa... nu-l poate stinge,
Doar norul... îl poate atinge.

Duhul Sfânt... îmi vorbeşte clar,
Poartă paşii la Tronul de har.
Sufletul... nu duce dor... în zadar,
Zorii dimineţii... încurând apar.

Mi-e dor... de-a Lui Isus lumină.
Şi inima... şi ochii... îmi suspină.
Tolba rugăciunilor să fie plină,
Curg lacrimi... peste-a vieţii vină.

Să nu fie umbletele mele rele.
Isus... comoara vieţii mele.
Veghează viaţa mea, în toate cele.
Poartă paşii mei... către stele.

Mi-e dor... Isuse... mi-e tare dor...
De veşnicie... de al Tău izvor...
De aripile deschise în zbor,
Cu Tine... iubitul meu Salvator.

Mi-e dor... să Te aud... vorbind...
De braţele Tale... ce mă cuprind.
Când suferinţele... se aprind.
Şi le stingi... până nu se întind.

Mi-e dor... atât de tare mi-e dor...
De zorii... din armonia veșniciilor.
Se înalţă sufletul meu... uşor...
Purtat de vers pe unda poeziilor.

Spre înălţimile eternului cer,
Se dezvăluie întregul mister.
Dorul meu aprins... nu-i efemer,
În cer voi ajunge... nu-n zadar sper.

Căci... de păcat... Tu m-ai curăţit...
Din orice robie... m-ai izbăvit.
Pentru mine... Tu te-ai jertfit.
Numele Tău.. fie în veci Slăvit.

Scumpul meu minunat Mire,
M-ai îmbrăcat în neprihănire.
Mi-ai pregătit... din in subţire...
Haină nouă... simbol de sfinţire.

Şi-o cunună de Mireasă,
Pentru a cerului crăiasă.
Printr-o iubire... mai aleasă...
În neprihănire înţeleasă.

Mi-e dor... atât de tare mi-e dor...
S-apari Isuse... pe al slavei nor.
Să mă porţi pe aripi de nemuritor...
În universul necuprins... al stelelor.

Amin!