Mai trebuie să cuceresc înc-o redută

Vine un gând viclean tăinuind menirea,
False compătimiri mi-aduce la ureche,
Îi recunosc șoptirea și știu că ar vrea
Să mă întoarcă pe cărarea aceea veche.

Mă-mbie să renunț că lupta e prea grea,
Dar nu îl voi primi căci știu prea bine:
Neluptând, mă voi îndepărta de Golgota,
Abandonând, mă voi îndepărta de mine.

Mai trebuie să cuceresc înc-o redută,
Dar știu că singură, nu sunt pe baricade,
Lângă mine, Isus, cu braț puternic luptă
Și văd dușmanul, zi de zi, cum pierde.

Își lăcrimează timpul bobul în clepsidră,
Oprește-i Tată cursul, s-ajung la biruință,
Nu lăsa mormântul, poarta să-mi închidă
Și mai dă-mi Iubire, și mai dă-mi Credință.

Chiar dacă neiubirea prea atroce este,
Mă încolțește adesea, îmi mușcă inima,
O voi-neca în lacrimi, în sânge, în uitare,
Căci biruința în Isus, este de partea mea.

Întind o mână caldă, peste hotar de spini
Chemând mâna ostilă în întâmpinare,
O chem în lacrimi, cu dor în rugăciuni,
Cu stăruință, iubire, nădejde și răbdare.

Du-te gând străin, în Șeol te întoarce,
Căci nu îți voi deschide al inimii zăvor!
Voi birui în lupta bună, va fi iubire, pace,
Dumnezeu Atotputernic îmi este ajutor.

Să îmi calce pragul Isuse, gândul Tău,
El să-mi fie și umblet, și trăire, și lucrare,
Și să mă apropii mai mult de Dumnezeu,
Cu surorile, cu frații să cânt noua cântare.

Că-i luptă aprigă, cuptor, sau o grea cruce,
Le voi purta cântând și nu-ncetez să sper
Chip asemenea cu-al Tău îmi vor aduce
Și acestea toate-mi sunt aripile spre Cer.

M-ai crescut și educat cu drag, Părinte,
M-ai pregătit să fiu al Tău ostaș viteaz
Și vreu să port tăria Credinței tot-nainte,
Cu biruință în lupta prin valea de necaz.

Amin!