Lumea mea

Lumea mea

Lumea mea, am rasfirat-o sub zabrele de lumina.
Si ma duc acol" mereu, ca sa-i fiu la indemana.
Ma simt foarte linistita cand vorbesc cu ea, stiu bine,
Ca povara ce o port, mi-o ridica si mi-o tine.

Lumea mea, este Cuvantul cu un glas mai delicat,
Ce ma face bucuroasa cand la El am alergat.
Sunt ferita de actiunea razelor ucigatoare,
Trec de focuri si furtuni si ispite oarecare..

Si protectia ce-o am, pentru mine nu-i un fleac,
Mi-a lasat-o Cel Preasfant si eu vreau sa-i fiu pe plac.
Cum sa ma opresc pe cale si sa nu merg inainte,
Cand sunt plina de iubirea-I, ce nu o mai sterg din minte?

Lumea mea este acolo unde inima tresalta,
Si cand este bucurie si cand valul se inalta.
Si atatea clipe scumpe le adun in lumea mea,
Cu Isus in centrul vietii, nimic nu mai vreau in ea.

Ca sunt fica Lui eterna, ma silesc sa-I fiu aproape,
Sa ii simt din mers privirea si in ea atatea soapte.
M-a coplesit a Sa iubire pe cand nu Il cunosteam,
El, se apleca spre mine cand in lacrimi ma scaldam.

De atatea ori pe cale am fost gata sa m-opresc,
Dar a Lui iubire sfanta, ma-ntarea sa nu gresesc.
Stiu ca sunt copilul Lui, in credinta am ales,
Sa raman pana la moarte si aceasta-i spun ades.

La Cuvantul Sau tresalta inima mea incercata,
Dar in lumea mea ma-ntorc, sa o mai revad odata.

Amin