Lovit în suflet

Mult timp ai stat acolo jos
Plângând cu inima zdrobită
Așteptai mâna lui Hristos
Mâna cea Sfântă, ce ridică.

De mulți lovit ai fost în suflet
Și-atâtea răni ți s-au făcut
Așa mâhnit era-al tău cuget
Te vedeai singur și pierdut

Ajuns-ai să fii dărâmat
Chiar și de frații de credință
Care prin vorbe reci au dat
Și au lovit a ta ființă.

Urla Satan, striga în zare
Căci te voia pe cale mort
Vroia să nu mai ai scăpare
Și să renunți încet la tot.

Erai târât în grele lupte
Cuptoarele erau încinse
Nu era nimeni să te-ajute
Credeai că toți te parăsise.

Strigai spre cer, priveai în sus
Și așteptai să vină vremea
În care Domnul tău Isus
Să-și facă arătată slava.

În schimb, tot ce-auzeai atunci
Era tăcere grea și-amară
Și erai copleșit de frici
Simțeai în suflet o povară.

Până-ntr-o zi durat-au toate.
Doar cât a fost îngăduit,
Apoi cu blânzi și calde șoapte
Răspunsurile au venit.

Căci din a cerului splendoare
Din adâncimi de mii de nori
Privit-au spre pământ, din zare
Doi ochi senini și iubitori

„Destul!” a spus Isus atunci
A mustrat valul și furtuna
A pășit peste munți și stânci
Și a venit ca să-ți dea mâna.

A stins cuptorul și ți-a spus
Că te-a vrut aur pentru sine
Aur curat, iubit nespus
Și te-a-ncercat pentru zidire.

Mărgăritar, o nestemată
Din tine a făcut Isus
Ți-a dat o haină fără pată
Să moștenești țara de sus.

Tot greul tău a fost spre bine
Chiar dacă singur te simțeai
El și-a-ntins mâinile spre tine
Și te ținea, dar nu vedeai.

De-aceea astăzi , tu creștine
Prin orice-ai trece nu uita
Că încercarea, e spre bine
Și norii trec din viața ta.

Căci după ploaie, vine soare
El risipește orice nor
Rămâi mereu în ascultare
Să știi.... primi-vei ajutor.