Lacrimi de copil

Lacrimi de copil...

Un copil, într- un pătuc,
Un copil, se odihnește...
Și din somnul său adânc,
Iat- acuma se trezește.

Caută cu ochișorii,
După mama, s- o zărească,
Caută cu ochișorii,
S- o găsească.

Nevazînd- o, prinse- a plănge
Și s- o strige:"mama...mama!"
Inimioara i se frînge,
'n ea se cuibarește teama.

Din ochi umezi,
Ochi rotunzi,
Lacrimi calde, inocente,
Spre gurită- i curg...torente.

Lacrimi calde ,de copil,
Suspinând din inimioară,
Lacrimi calde, de copil,
Izvorăsc si curg, afară.

Cu năsucul înroșit
Și obrajii ca de foc,
Plânge...totul s- a sfârșit,
De- altceva nu mai e loc...

Cu suspine și sugițuri,
Plănge tare și oftează,
A crezut c- a rămas singur
Și că mama nu- l veghează.

A gîndit că-i părăsit
Și că totul e sfârșit...
Lacrimi calde, inocente,
Spre guriță- i curg... torente.

Din pătucu- n care stă,
Ochii lui, ușa fixează,
Iar cînd ușa se deschide,
Fața i se- nseninează.

Mama sa, ce îl iubește,
Vine,- n brațe îl ridică,
La ureche ii soptește:
"Gata...nu- ți mai fie frică!"

Lacrimile i le șterge,
Cu iubire și duios
Și în ochii lui privește:
"Copilașul meu, frumos!

Nu te teme, sunt cu tine,
Te iubesc, copilul meu!
Nu mai plânge, totu-i bine...
Și te voi iubi mereu!

Acum, tu, ești înca mic
Și nu știi... ești mititel...
Când vei deveni voinic,
Vei ști lucruri, fel- de- fel...

Însă, până când vei crește,
Știi că mama te iubește
Și vegheaz- asupra ta,
Gata...sterge- ți lacrima!"

În prezența mamei sale,
Plânsul lui, s- a potolit...
Stă lipit de pieptul mamei
Și se simte ocrotit.

Să luăm seama la cuvinte
Și să mergem inainte!
Să nu fim descurajati,
De Domnul, suntem purtați !

De Domnul, suntem iubiți,
Niciodată părăsiți!
Și- n prezența Lui, se știe,
Este numai bucurie!

Amiin.