Judecata

Filozofi greci,cei cin antichitate,
Intelegand ca Pavel era o somitate,
Chiar in Areopag l-au invitat,
Dornici s-auda un subiect socant.

Pavel le-a zis ca cerul nutreste ganduri bune,
Ca suntem frati de la creatiune,
L-au ascultat cu-nflacarare,
cum da citate literare,

Dar cand a spus ca fi-va inviere,
Si judecata, n-au mai avut placere!
Zeii ii lasau in pace,
Sa traiasca cum le place.

Sa fie o judecata dreapta,
Cand vor raspunde de orice fapta?
Pavele du-te!..Pe altadata!
Si spatele au intors pe data.

Cand peste ani, fu Pavel arestat,
Iar dregatorul Felix l-a interogat,
Voind cu deamanuntul sa le stie,
Veni si cu Drusila, aleasa lui sotie,

Multe adevaruri aflara ei atunci,
Despre Isus si de porunci...
Cand veni vorba si de judecata,
Felix s-a scuzat indata

,,Osa te mai chem ,,a zis
Dar n-a facut cum a promis
De ce sa-si tulbure constinta?
O judecata i-ar zgudui fiinta..

Veni si Festus curios
S-asculte ce e de folos
Apoi Agripa imparatul
Sa afle care-i e pacatul

Desi legat,Pavel fu elocvent
Convinse asistenta cu talent,
De a trai frumos, cu demnitate,
Cerand iertare de pacate.

Dar liderii schimbara subiectul
,,Pavele ,esti nebun, tu, pre-nteleptul,,!

Iar cand batranul misionar
Aparu in fata celui mai barbar
Imperator,lui Nero dictatorul,
Nu ii pieri elanul, dorul,

De-a converti spre mantuire
Un despot fara mila si iubire!
Nero-nlemni ca si un caine rau
Cand a aflat ca Dumnezeu,

Odata , la sfarsit va judeca
Pe orice om, chiar de nu vrea...
Sa dea el socoteala in final
De crime si orgi la bal?!

Nero-ncruntat de acest gand,
Facu un semn,iesi curand,
Batranul curajos spre puscarie,
Plati cu viata lui asta solie.

Nu numai filozofi si imparati,
Refuza adevarul alarmati
Ci orice om care dragut,
Isi ia pozitia de strut.

Mai bine sa nu stie ce va fii
Ca judecata atrage insomnii!
Dar tuturor, modesti sau oameni mari,
Ce cred in adevar, avea-vor har,

Sa treaca cu succes de judecata,
De si-au dorit viata curata!