Îndemn (pentru copii mei)

Când ceasul îmi va aduce ultimile minute...
Când ultima suflare, îmi va ieşi pe buze,
Rămâneţi neclintiţi, pe stânca tare de granit
Cu Isus Domnul nostru până la sfârşit!

Durerea să nu atingă-n corzile iubirii...
În cea din urmă clipă, în clipa despărțirii
Căci rana care arde în pieptul meu mereu,
Doresc să se termine, să-L văd pe Dumnezeu.

Căci pe pământul acesta de luptă şi de trudă,
În valuri mari şi grele, şi dureri, ce mă curmă,
Doresc o zi senină, un plai frumos, un cer
Acolo unde-i pace şi lacrimile pier...

Să nu plângeţi după mine, să nu vă tulburați,
Mergeți mereu înainte, cu Domnul, să vegheaţi
Că-aşa mi-a fost dată viața pe pământ,
Ca să trec pe-o cruce, sus în cerul sfânt.

Mângâierea ce-am avut-o de la voi, copiii mei,
A făcut lumini să ardă în necaz şi în dureri...
O cunună dăruită de Dumnezeu pe acest pământ,
Dar aş vrea s-o am şi-acolo sus, în cerul sfânt.

Nu mai staţi deloc pe gânduri, ci grăbiți-vă acum
Veniţi la Isus degrabă, nu întârziaţi pe drum.
Cât uşa harului e deschisă predaţi-vă în braţul Lui
Ca să fim cu toți acolo, pe plaiurile cerului.

Amin!