Încercările de-o clipă

Bat în porţile răbdării
Flăcări care ard mereu;
Vor ca-n harul îndurării,
Să intrăm şi tu, şi eu.

Se ridică zguduire,
Încercări se ţin în rînd
Parcă vor să ne sperie
Deseori, fără cuvînt.

Sunt trasate pe-ndelete
Şi-n familii, şi-n slujiri
Deţinînd scopuri aparte
Dînd semnale în trăiri;

Că-i aproape ziua sfîntă,
Cînd va apărea Isus
Și va da deplin odihnă
Celor ce au greu de dus.

De ce oare scrie-n Carte
Căci o clipă ele ţin?
Căci vedem că ani durează
Şi ne-neacă-n adînc suspin.

Suferinţe, bariere,
Vorbe rele între fraţi,
Fac adesea încercarea
Să dureze, nu un ceas!

Ci cînd ai crezut că trece
Vin altele mult mai mari;
Bariere se ridică
Să ne taie-naintări.

Dar se merită, mai rabdă
Frate, soră, mai puţin
Mai pășim prin astă vale
Şi apare-un cer senin.

Nu crede că-i nedreptate
Căci tu eşti mereu lovit
Şi te lupţi pentru dreptate
Iar altul te-a înjosit.

Nu privi doar suferinţa,
Vezi şi biruinţa sa
Nu îţi părtini viaţa
Căci nu poţi înainta

Faţă de acele glorii,
Faţă de măreţul har;
Tot ce suferi e cunună,
E un scump mărgăritar.

Uite, vezi martiri şi sfinţii
Ce-au sfîrşit numai cîntînd
Şi-ai să vezi că biruinţa,
Prin răbdare vine-oricînd.

Nu îţi cere preţul vieţii
În timpul ce-l traversăm
Încă tot se mai scriu graţii;
Dar noi, încă murmurăm;

Nu vezi veselie-n inimi,
Faţa e posomorîtă
Şi harurile-izbăvirii
Zic că nu se mai arată.

Haideţi azi, la părtăşie,
Să mai facem un altar
Deşi vremea e târzie,
Şi ne-e dor de sfînt altar;

Haideţi toţi cu mulţumire
Să-nvăluim încercarea
Care vrea să ne cuprindă
Să ne taie-naintarea.

Să aducă cerul - o oază
Astăzi, pentru fiecare,
Pentru cauze-n familii
Care trec prin încercare.

Şi cu un susur lin și dulce
Şi mult mai îmbietor,
Ca să poată greul trece
Cei cu sarcini din popor.

Nu-s clipe de mîngîiere
Printre fraţi şi-ntre surori
Cine leagă aceste rane
Care aşa de tare dor?

Ni se par o veşnicie
Zilele cu mici înnorări
Altădată-n mari prigoane,
Răbdai mai triumfător.

Doar o clipă mai veghează,
Doar atît, şi e de-ajuns
Căci în ceea ce urmează,
Harul Meu Îţi e deajuns.

Prin răbdare chiar de-s lacrimi
Căci cu ea toţi biruim;
Lupta celui rău dispare,
Şi tu vei primi alin.

Vijelii trec prin familii
Prin copiii răzvrătiţi
Că-i ură şi frămîntare
Dar vegheaţi, iubiţi părinţi!

Încă o clipă mijlocirea
Să mai poarte-al ei fior
Că-n curînd şi răsplătirea
Va veni pe sfîntul nor.

Nu mai zicem "de ce oare,
Vin atîtea încercări?"
Ochii sunt spre sfînta zare
Şi ieşim biruitori.

Chiar de ochii varsă lacrimi,
Domnul ne dă biruinţi;
Ni-e deajuns sfinte haruri
Şi-am dori să fim mai sfinţi.

Nu ne plîngem suferinţa,
Veşnic ne va-ncununa
Şi cu milă biruinţa,
Domnul ne-o va acorda.

Nu e mult şi se arată
Domnul slavei sus pe nor
Şi nu va mai fi-ncercare
Şi nici rănile ce dor.

Nu e mult şi veşnicia
Va începe într-o zi.
Şi nici cînd nu se sfîrşeşte,
Crede, nu te îndoi!

Nu e mult şi "MARANATA"
Imnul sfînt îl vom cînta
Vom uita cît a fost lupta
Şi durerea aici, de grea.

Cu semnale de iubire,
Și acorduri de nespus
Vor străbate la răpire
Pe urmaşii lui Isus!

Nu e mult, mai e o clipă
Şi va reveni Hristos!
Deci acum, nu fă risipă,
Harul îţi este de-ajuns.

Rabdă-n clipa de-ncercare
Căci mai e doar puţintel
Şi curînd vine Mesia,
Ş-atunci vom cina cu El.

Când vom fi acolo-n ceruri,
Sus, mai sus, la sfinte porţi,
Ne va prinde-adînc fiorul:
Mai mult merită Hristos!

Amin