In mijlocul durerii

În mijlocul durerii

Când ochii tăi plâng, şi varsă broboane
De lacrimi fierbinţi, pe-obrazul blajin
Când faţa ta-i plină de întristare
Şi sufletu-i plin de-amarnicul chin,

Când ceru-i de plumb, şi nu se deschide
Şi-a ta rugăciune, se-opreşte-n tavan,
Când Domnul tău tace, şi nu mai răspunde
Şi ochii nu văd ieşiri spre liman,

Tu bagă de seamă, iubitul meu frate
Că-n clipele-acestea se duce o luptă.
Satana nu face decât să răcnească,
Şi vrea să te vadă, nvins pe redută.

S-aducă-ntristare în bietul tău suflet,
Să-ţi spună în şoaptă că eşti părăsit,
S-arunce neghina-ntre grânele coapte
Şi-apoi să se-ntoarcă pe veci mulţumit.

Să tragă o brazdă adâncă şi mare,
Şi-apoi să rânjească, ca un tiran,
În sufletul tău, plin de-ntristare
Să-nfingă cuţitul, aşa vrea satan.

Să stingă el mucul, ce încă mai arde
Să frăngă el trestia, ce încă nu-i ruptă,
Să-nalţe drapelul de biruinţă,
Să aibe izbândă, în apriga luptă.

S-alunge iubirea din sufletul tău,
Să-ntunece cerul, ce îţi dă speranţă,
Să-ţi şteargă credinţa-n al tău Dumnezeu,
Şi orice nădejde ce duce la viaţă.

Aşa vrea să facă, şi asta-i lucrarea
Ce-o poartă cu el, şi-nvins nu se lasă.
Tu stai lângă Domnul, primeşte-i chemarea
Şi cere lumină, să nu-i cazi în plasă.

Alungă-ntristarea, alungă amarul
Şi plin de credinţă, înainte păşeşti
Să nu ţi se pară prea plin dar, paharul
Că-n numele Lui, tu azi buruieşti.

Întoarce-ţi privirea spre Cel ce odată,
Avut-a şi El o cruce de dus
Şi lasă în suflet iubirea de Tată
Cu-a Domnului pace ce vine de sus.

Alungă dar teama, ce sufletu-l ţine
Şi frica de moarte, tu s-o biruieşti
De numele Lui, tu ţine-te bine,
Că-n numele Lui, tu astăzi trăieşti.

Să toarne El harul, s-aduca lumină
Să vezi pe deplin, şi să simţi mereu,
Că-n mijlocul furtunii e pace deplină
Şi-n toiu-ncercării, e prezent Dumnezeu.

Apoi cu nădejde, deplin să păşeşti
'Nainte spre Domnul, ce dă biruinţă
Iar har după har, din cer să primeşti
Şi-apoi să te-apropii de El prin credinţă.

Să vadă o lume, să strige-ntr-un glas
Că Domnul e mare şi plin de tărie,
Că El este-Acela ce-n oricare ceas
Veghează de sus, când treci prin pustie.