În încercări, să fim biruitori!

În încercări, să fim biruitori!


Mă treci prin încercare
Sunt părăsit, speriat
Îmi pun o întrebare:
Oare Tu, m-ai uitat?

Că n-am destulă râvnă
Pentru a Ta lucrare
Și pasul meu nu umblă,
Pe dreapta Ta cărare?

De ce sunt încercat
Mărite, Domnul meu?
Mereu am cugetat:
Care e planul Tău?

Cu vorba eu sunt mare
Și sfaturi știu să dau
Dar în credință tare...
Cum cred că sunt, nu stau!

Zilnic mă străduiesc
Să fiu la înălțime
Dar uneori greșesc,
Și ciudă mi-e pe mine.

Căci una îmi propun
Și alta, înfăptuiesc...
Dar Doamne, pot să-Ți spun
Din suflet: Te iubesc!

Mă poticnesc mereu
Uit ce-am făgăduit...
Apoi spre Tronul Tău,
Plâng și mă întorc smerit.

De ce o vorbă rea,
Din gură mi-a scăpat?
De ce prin fapta mea,
Din nou Te-am supărat?

De ce n-am fost atent,
La toate să veghez?
De ce n-am fost prudent,
Să nu Te întristez... ?

Eu, Te am doar pe Tine
Iubitul meu, Isus
Dar încercarea vine...
Te rog, să-mi dai răspuns,

Să mă călăuzești,
Să-mi fii îndrumător,
Și să mă însoțești,
Să fiu biruitor.

Și în genunchi plângând
Iertarea Ta, să-mi dai
Să fii în al meu gând,
Tu, primul loc să-L ai!

Să-mi dai izbândă-n toate
Să merg pe drumul drept;
Vreau să ajung departe...
Căci vii și eu Te aștept.

Amin

Câmpia Turzii, 10 octombrie 2012