Îmi sclipește-o Dimineață

Îmi sclipește-o Dimineață

Urmăream în toate cele
Țelul infinitival
Când m-a scos la interval
Forul gândurilor mele,
Căci ardea frigul în ele,
Eclipsat spiritual
La bilanțul anual
Și-mi pălea luna între stele
Pe-un cer individual...

Da` îmi sclipea o Dimineață
Ca argintul lustruit
În noi raze de speranță,
Topind munții cei de gheață...
Și-apoi mi-au învăluit
Mortul suflet, în viață,
Și mi-l ține la distanță
De cosorul ascuțit
Care-a morții vreri răsfață.

Un cânt nou se descifrează
Pe-o treaptă-a neprihănirii
Care tainic detașează
Ce a fost de ce urmează,
Spiritul de voia firii
Și-epurează, epurează
„De dorit”, de ce contează...
Și izvodirile gândirii
Sunt „ce sunt” - iluminează...

Restul, nu interesează
Pentru scopul împlinirii.
Crucea-n suflet progresează,
Cugetul se-eliberează
Răstignind pe „voia firii”,
Duhu-n taină conversează
Cu Cel Sfânt, ce-l luminează
Pe calea neprihănirii
Care ține mintea trează...

Da! îmi sclipește-o Dimineață
Ca argintul lustruit
În noi raze de speranță,
Ce-au topit munții de gheață
Și-apoi mi-au învăluit
Mortul suflet, în viață,
Și mi-l ține la distanță
De cosorul ascuțit
Care-a morții vreri răsfață.

20/09/2016*Ioan Hapca
(Zaragoza)