Fericirea iertării (Psalmul 32)

Ferice e de cel ce e iertat
Acoperit de orice făr’delege,
De cel care e liber de păcat,
Neprihănit prin har, fără de lege!

Iar cel ce umblă astăzi pe pământ
Și n-are-n seama sa nelegiuirea,
Nici viclenie-n duhul său și-n gând,
Primi-va de la Domnul fericirea!

Cât am tăcut, eram nenorocit
Cu oasele topite, ca de ceară,
Sub mâna Ta, tot apăsat, lovit
Gemeam uscat în arșița de vară!

Atunci am zis: Îmi voi mărturisi
Păcatul meu, și nu voi mai ascunde,
Nimic din ce mă poate-nvinui
Și ar putea în hău să mă afunde!

Eu i-am spus tot, și-am fost pe loc iertat
De vină, făr’delege și păcate,
Sunt fericit, pe veci eliberat
Scăpat de condamnare și de moarte!

De-aceea orice om evlavios
Să-și spună ruga-n vremea potrivită,
Iar când se-nalță valul furios,
A lui ființă fi-va ocrotită!

Tu ești o, Doamne, ocrotirea mea
Și din necaz mă scoți în orice vreme,
Cântările mă vor înconjura
Și inima deloc nu se mai teme!

Eu, zice Domnul, te voi învăța
Și calea îți arăt cu bunătate,
Învățătură, sfaturi îți voi da
Sub ochii Mei vei fi până la moarte!

Nu fiți ca un catâr sau ca un cal
Nepricepuți, struniți cu o zăbală,
Nu vă înspăimântați de orice val,
De încercări, vești rele sau de boală!

Căci doar cei răi au parte de dureri
De deznădejde, panică și frică
Cei credincioși au numai mângâieri,
Și-o mână-ntinsă care îi ridică!

Voi cei neprihăniți, vă bucurați
Fiți veseli, lăudați-i măreția,
Strigați în cinstea Domnului, cântați
Acei ce moșteniți Împărăția!

Dany Căpătan