Ferice...

Cuvȃntarea de pe munte- Fericirile- (Ev. Matei 5:1-12)


Ferice de sãracii-n duh, ce-n tinã frunțile au pus;
a lor va fi în veșnicii Ȋmpãrãția lui Isus!

Ferice de acei ce plȃng pentru pãcat și vina lor,
cãci mȃngȃiați vor fi cu drag de vrednicul Mȃntuitor!

Ferice de cei blȃnzi și buni, și-ncrezãtori în Harul Sfȃnt;
ei moșteni-vor prin Isus întregul, înnoit, pãmȃnt!

Ferice pe pãmȃnt și-n cer, de cei flãmȃnzi și însetați
dupã trãirea în luminã, cãci fi-vor sigur sãturați!

Ferice-n veci de milostivi, ce-au dat la cei nãpãstuiți,
cãci pe tãrȃmul vieții noi vor fi cu milã rãsplãtiți!

Ferice-n orice timp și loc, la bucurie și la greu,
de cei ce-au inima curatã, cãci vor vedea pe Dumnezeu!

Ferice de-mpãciuitori în noaptea lumii de pãcat,
cãci ei vor fi chemați mereu ca fii ai Celui Preȃnalt!

Ferice-n marea de nevoi, de prigoniți pentru Cuvȃnt,
cãci vor primi Ȋmpãrãția în Veacul pururi nesfȃrșit!

Ferice, da, va fi ferice de cei cu-adevãrat creștini,
ce rabdã încercãri, ispite, ocãri, prigoane și minciuni!

Aceștia-s oamenii Iubirii, ce-ascultã, cred și împlinesc,
urcȃnd pe Via Dolorosa, spre Canaanul Sfȃnt, ceresc!

Privind la Țara lor eternã, peste fireștile-ngrãdiri,
ei poartã-n inimi nemurirea, lumina caldei fericiri!

Și-n cerul împlinirii sfinte vor fi încununați deplin,
trãind suprema fericire în viața veșnicã. Amin!


Botoșani