Ferice

FERICE



Te-nalţi peste ceruri Dumnezeule!
Peste pământ se-ntinde Slava Ta!
Fă să lumineze peste mine Faţa Ta!
Ai milă de mine, Dumnezeule!

Ale Tale sunt cerurile şi pământul
Cine se poate asemăna cu Tine?
Ferice de cei ce aleargă la Tine!
De cei ce păzesc Legământul.

Ferice de poporul ales de Tine!
Puterea Ta pe stâncă îl ridică,
De nici un duşman nu-i e frică,
Braţul Tău puternic îl susţine.

Ferice de el, prin dragoste renaşte,
E-nălţat din suferintă, din vale.
El umblă în lumina Feţei Tale,
Şi harul iubirii Tale-l cunoaşte.

Cărările Tale, Isus, sunt îndurare,
Pentru cei ce păzesc Legământul.
Când vei zgudui întreg pământul,
Neprihăniţii în Tine au scăpare.

Matei 5:9 „Ferice de cei împăciuitori,
Căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu"
Ferice! o spune şi sufletul meu
De cei ce de Domnul sunt ascultători.

Îmi plec genunchiul, înaintea Ta
Viaţa mea întreagă Îţi aparţine.
Harul neprihănirii Tale mă ţine
Alături de cei ce-mplinesc voia Ta.

Matei 5:3 „Ferice de cei săraci în duh
Căci a lor este Împărăţia cerurilor".
Ferice de cei în căutarea comorilor
Din Cuvânt, pe vremi de răcori şi zăduf.

Matei 5:4 „Ferice de cei ce plâng,
Căci ei vor fi mângâiaţi"
Ferice de noi, căci suntem iertaţi
Şi lacrimile căinţei se strâng.

În lumina Feţei Tale n-am să rătăcesc,
Cuvântul Tău Sfânt, mă povăţuieşte
Şi zi de zi Lumina Ta mă călăuzeşte
Pe calea vieţii spre limanul ceresc.

Matei 5.6. „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi
După neprihănire, căci vor fi săturaţi."
Ferice de cei în rugăciune înflăcăraţi,
De Domnul vor fi binecuvântaţi.

Braţul Tău puternic mă ocroteşte
Prin Harul Tău, zi de zi ca să cresc,
Cuvântul îmi deschide orizontul ceresc
Să-nţeleg, ce iubirea Ta-mi pregăteşte.

Matei 5:5 „Ferice de cei blânzi,
Căci ei vor moşteni pământul"
FERICE îmi spune Cuvântul.
Şi mila satură pe cei flămânzi.

Matei 5:7 „Ferice de cei milostivi,
Căci ei vor avea parte de milă"
Doamne, înaintea Ta mă aplec umilă,
Căci ferice va fi, de nu voi osteni:

În sfinţenie, dragoste şi neprihănire,
În milă, blândeţe şi bunătate.
Ferice, dacă făcându-mi-se nedreptate
Pot da iertare şi revarsa iubire.

Matei 5:8 „Ferice de cei cu inima curată,
Căci ei vor vedea pe Dumnezeu."
Îndură-Te Doamne, de sufletul meu!
Sfiinţeşte-mă şi voi fi curată.

În bunătatea Ta îndelung răbdătoare,
Din cununa iubirii ai revărsat mântuire.
Ajută-mă, să răstignesc a mea fire
Şi va străluci zi de zi raza Ta de soare.

La al trâmbiţei răsunet vom zbura,
Ca porumbeii spre cerul albastru.
Vei străluci mai presus ca un astru,
Ferice, poporul Tău se va bucura

De Cetatea pregătită de Tine, Isus,
Pentru cei ce-au vrut, să Te urmeze
Şi-n inima, de-al Tău dor să vibreze,
După neprihănire şi Împărăţia de Sus.

Mărire Ţie în veci, Mire ceresc!


Amin!