Eben-Ezer

Eben-Ezer

Cainta, cainta ce ai deschis portita,
Sa intre cei ce au in suflet pocainta.
Dorind cat de aproape sa fie de altar,
Si aducand la jertfe sa le ridice iar.

Acolo unde Domnul din vesnicii vegheaza,
Se-ntampla doua lucruri ce fac fiinta treaza.
Cuprinde adevarul constientizand intruna
Ca vina e deasupra si-i singura acuma

Ce face sa se lase un timp de zguduiri,
Cu mare ocol" in jale si secerand treziri,
Care nu se mai gata, cand e stapana firea,
Si cade in jos braul ce leaga azi iubirea.

Iar partea ce se scrie in urmatoare file,
Sunt doar regrete scoase din piepturi prea umile.
Acestea inaintea Stapanului ceresc,
Ce-asteapta de la noi, un semn precum gandesc.

Dar cum vede din vale, ca se urca pe-altar,
In lauda si-nchinare jertfa purtata-n car.
Cu ochii doritori sa fie luminati,
Si cei care se roaga de Domnul ascultati,

Ca de prea multe zile plecate in robie,
N-a mai ramas nimic intreg acum sa vie,
Doar cererea semnata de preot in popor,
In care se cerea iertarea tuturor.

De la Cerescul Tata si grabnic sa o dea,
Ca sa primeasca jertfa, lasand iertarea Sa.
Domnul ce avuse de grija orisicand,
Vrea sa se arate cu izbavire-avand.

Sa curete si rana, sa potoleasca focul,
Sa-mprastie vrasmasul sa le opreasca jocul.
Ca-n a lor mijlocire vedea in jur cainta,
Si sincere regrete, aduse biruinta.

In luptele prea grele, ce-n viata au avut,
Multi au vazut cum Domnul le-a fost un mare scut.
Dar si de n-au stat drept si n-au pastrat credinta,
Si-au pierdut controlul, uitand de juruinta,

Pe brate ridicate au fost trimisi la moarte
De Domnul Dumnezeu, ce judeca si-mparte.
Ca nu-i trebuie mult sa vina cu rasplata,
Si fara sa ne-ntrebe, sa isi trimita plata.

Dar daca azi El vede, cainta adunata
Si lacrima in valuri aicia jos lasata,
Pune iar piciorul, la capat de pamant,
Si altul peste dealuri ce se zbateau sarind,

Si-n groaza El coboara, strabatand vazduhul
Dincolo de zare dusmanul e infrantul.
Iar marea biruinta este si slava Sa
Ce vede iar poporul, ca face Domnu-n ea.

Si multa bucurie si multumire-aleasa,
Se-nalta dintre inimii cand ei ajung acasa.
Si-n fiecare casa, se face-un nou altar,
Cu pietrele taiate si lemnele din car.

Iar jertfele din primul rod trebuie aduse
In casele in care un post se ridicase.
Si la cinste mare, sa vada orisicine,
Pe-o piatra se scria: Eben-Ezer, crestine.

Amin