După psalmul 92

Ce-i minunat în Domnul ca să fii
Blagoslovindu-I Numele cu viața,
Din zori Mila să-I porți în mărturii
Și zi și noapte să-I trăiești Povața.

Mărețe-s ale Domnului lucrări,
Înțelepciunea Lui e-așa profundă
Că-s fericit îndepărtat de stări
Ce nu-ndrăznesc de moarte să se-ascundă.

Bărbatul care e nepriceput,
Nebunul ce nu știe de Credință
Tot calculează-n viețuiri de lut
Îndepliniri de poftă și dorință.

Nu înțeleg – ca iarba ei răsar
Doar iarbă să-nflorească și să piară
Din traiul lor pustiu și în zadar
Cu toții-n veacul veacului să piară.

Eu tot am fost cândva ca ei milog -
Isus m-a scos din noaptea nepătrunsă
Și mi-a turnat puteri de inorog
În viața mea cu mir ce-mi fuse unsă.

M-a înverzit ca pe un palmier,
Ca pe un cedru mă-ntări-n statură!
În Dumnezeu eu cred, iubesc și sper
Cu orice pic de duh și țesătură.

Toți cei ce-n Dumnezeu sunt răsădiți
Roade aduc și-n bătrânețe-adâncă
Proaspeți fiind în suflete și minți
Căci nedreptatea nu va fi pe Stâncă.