După psalmul 89

Cu bezna mea, Isuse, m-ai înfrânt
Scoțându-mă din vânzoleala moartă
Și m-ai chemat la Tine - Legământ
Să ni-l promitem pentru viața toată.

Când eu încă stăteam în rău înfipt
Ținându-mă cu vise pe-acareturi
Ca pe un leș întregul meu egipt
L-ai risipit concis și dur în lături.

În loc de cerul gurii mi-ai dat Cer
Și m-ai înaripat pentru-nălțare,
Din hoitul meu - pământul auster
L-ai întărit cu mult mai sus de mare.

Cuvântul mie mi-a făgăduit
În inimă-mi sădind pe veci cuvinte
Să-mi deie Brațul Lui în sprijinit,
Înțelepciunea Lui să-mi crească-n minte.

Credință dată de la Dumnezeu,
Puterea Lui mi-a-nvârtoși Tăria,
Pe cerul meu un Veșnic Curcubeu
Îi va-nflori etern Credincioșia.

Că pașii mei vor trece peste mări,
Iar inima-mi va ști aripi senine,
Victorios voi trece zări de zări
Pășind de la lumină spre lumine.

Eu, Doamne, cu întregul meu Ți-am spus
Că vreau să cat în Tine fericire,
În Legea Ta numai să fiu supus
Cu ea iar bucurându-mă-n iubire.

O rugăciune-viață să devin
Ce nu s-ar odihni nici pe o clipă
Pe drumuri prin prăpăstii de venin
Ori că adăpostit de-a Ta aripă.

Necunten să se poată a ruga
Cu mulțumire multă, cât mai multă
Și de-a-ndrepta recunoștința mea
Spre Bunătatea-Ți care mă ascultă.

Din socoteli mărunte de abac
Un peregrin să trec pe Sfânta Cale
Cu-ncetu-n curcubeu să mă prefac
Ca un răspuns Făgăduinței Tale!