După psalmul 65

Tu orice rugăciune mi-o auzi
Și îmi răspunzi tot timpul cu Iubire,
Primește-mi, Doamne, astăzi ochii uzi
De lacrimi înflorite-n mulțumire.

Ferice e de omul pocăit
A carui boli i-au fost pe veci spălate
Și care-n Templul Tău e fericit
Nu cărturar prin case și palate.

Oceanu-n Templul Tău este întins,
Iar munții uriași îi sunt coloane,
Pământul cu întregu-i necuprins
În codri, râuri, ploi și uragane.

Cu mâna Ta oprești furtuni pe mări
Precum și tulburarea de popoare,
Apusuri violete-n înserări
Ne dai cu diminețile în Soare.

Blagoslovești o glie cu belșug,
Împodobești cu zborurile cerul,
Stropești cu viață brazda de la plug,
Cu bogăția turmelor – oierul.

Anul cu roade îl încununezi,
În traiul nostru ne ridici Credință...
Isuse,-n Templu-Ți binecuvântezi
Oricare fir și orișice ființă.

Noi, trăitorii Vieții pe pământ
Eliberați din sorți de animale
Cu inima îți ridicăm cuvânt
Să-Ți mulțumim bunăvoinței Tale.

Sufletul meu în Tine-i înălțat
Să Te slăvească, Doamne, pentru toate:
O lume să apară-ai cuvântat,
Pe noi ne-ai înviat din nou din moarte.

În existența mea-n dureri și spini
Priviri aveam secate-n sărăcie,
Acum cu lacrimi ochii îmi sunt plini,
Dar doar de încântări și bucurie.