După psalmul 135

Doamne, mi-ai dat Credința Ta din cer
Ce traiul meu prin Viață mi-l conduce,
Eu în Cuvântul Tău respir și sper
Și nu am fost uitat la vreo răscruce.

Știu că Tu ești în cer și în adânc,
În zbor de-aripi și-n târâit de vierme,
Tu pâinea-mi dai, Isuse, să mănânc,
Tu poți să mă petreci de orice vreme.

Vânturi pornești cu sarcini de zăpezi,
Cu fulgere și ploi poți a le-ncinge,
Tu sufletu-mi timid înaripezi
Să mă înveți cum visul se atinge.

Eu nu vorbesc cu Tine-n monolog
Cu-o rugăciune tare și-nflorită
Că deseori nu dovedesc să rog –
Dorința mi-i de-acum îndeplinită.

Iar dacă și ceva nu înțeleg
Apreciind misterul ca o râmă
Tu, Doamne, mi-l prezinți și în întreg,
Dar și mi-l lămurești cu-orice fărâmă.

Ci știu din cei ce-n suflet de pământ
Visează cum mai bine-ar linge blidul
Scornindu-și testament și legământ
Și prin citire să-și compună-un idol.

Ei „Doamne!!! Doamne!!!” strigă-ades frumos
Răspunsul, însă, nu-l au niciodată
Și-atunci ei ticluiesc ceva fălos
Din crezul de religie-nvățată.

Ci domnul lor nicicând n-a auzit
Și tace mâlc de parcă glas nu are
Căci este doar cum ei l-au născocit
Cu mintea mai îngustă ori mai mare.

Cu cât mai mult se-nchină-n născociri
Își cântăresc sforțări ca negustorii
Ambițioși cerând să îi admiri
Căci ei sunt dumnezei și creatorii.

Dar cât de des ei jalnic se bocesc
În lege când le este insuccesul,
Iar domnul lor în traiul pământesc
Înțepenit le-așteaptă doar decesul.

Și ei din groaza mutului lor trai
Compun din neputință o poveste
Că moartea lor va deveni un rai
Schimonosind pretenții de neveste...

Eu îl slăvesc pe Domnul meu Isus
Că nu-I ascuns în așteptări și vise,
Iar eu nu-L studiez în presupus
Tocind și potrivind cuvinte scrise.

El e cu mine-n clipă și în veac,
Eu sunt cu Dânsu-n orice fir de viață
Și în Credință sufletu-mi îmbrac
Ce mi s-avântă înspre dimineață.

Nu mi-L compun din cărți și fantezii
Să-mi fie-n minte cât mai omenește,
În Viața din cărările Lui vii
Pe mine El mă schimbă și zidește.

Nu dovedesc, chiar dacă și-aș dori,
Să îl cuprind în vreo închipuire –
Cu orice pas, cu orice gând și zi
Îmi recrează-argila-n nemurire.