După psalmul 127

Căminu-ți de Isus de nu-i zidit
Ți s-or împrăștia copiii-n lume.
Degeaba te-ai rugat și te-ai bocit –
Ai pronunțat în van doar Sfântul Nume.

Dacă-n familie Dragoste n-a fost
Fecioarele-ți prin lume-nvârt din poale –
Credința îți rămase fără rost
Împrăștiată în cuvinte goale.

Doar lege dacă-ai învățat în sân
Și numai Cartea de ți-a fost în minte
Copiilor le-ai devenit străin,
Îndepărtat rămas și înainte.

Degeaba vă trezeați din zori de zori
Și vă culcați într-un adânc de noapte
Să câștigați o pâine în sudori –
Copiii voștri vă vor fi departe!

Dar dacă o Iubire ați crescut
Căci ați trăit doar în Sinceritate
Copiii ca părinți v-au cunoscut
Părintele știindu-L în Cetate.

Căci celor ce în Dragoste trăiesc
Isus le e Stăpân și Viață-n casă
Și ca prin somn ei pâinea și-o primesc,
Iar viața însorită li-i frumoasă.

Se bucură de fiice și băieți
Mândrie ce le-aduc și îi alină
Și poate-s ca și tolba de săgeți,
Dar și ca flori senine în grădină.