După psalmul 109

Nelegiuirea pedepsită-a fost
Cum și va fi tot timpul pedepsită,
Nu va putea să aibă adăpost
De judecata Domnului lovită.

De-ai prigonit pe-un om nenorocit
Vei ști și tu în viață prigonire -
Când vei simți că traiu-i fericit
Te va trânti o groaznică lovire.

Cu pâra-n cineva dacă ai dat
Tot pârâtori ție ți-or fi prieteni,
Iar rugăciunea îți va fi păcat
Cât nu ai vrea pe Domnul să-L îmbete.

De te socoți că ești mai cu valori
Și amăgești sărmani prin microfoane
Străinii te-or lăsa fără comori
Pe care le-ai tot adunat cu anii.

Viața îți repetă-al tău cuvânt
Cu o fidelitate de oglindă:
Dacă tu semeni răul pe pământ
Răul în lațul lui și-o să te prindă.

Te va-mbrăca în haine de blestem
Ce te-or durea în oase și în macră,
Iar visele-ți s-or strânge-n suflet ghem
De viața ta prozaică și acră.

Vei încerca să te prefaci frumos,
Vei spune rugăciunile cu mie,
Ci ele vor suna numai bălos
Pline-n cerșetorii și lăcomie.

Cât nu vei vrea cu fapte de erou
Să faci ca Domnul să te miluiască
Nu-ți va întoarce El nici un ecou
Cu toată-ncredințarea ta livrească.

Ai vrea de-acum chiar să te pocăiești,
Dar Duhul Pocăinței nu te știe
Și vei compune basme și povești
Neînțelept găsite pe hârtie.

Pedeapsa cum a fost a și rămas
Îndeplinind a Domnului sentință –
Spre Viață nu vei face nici un pas
Că crezi tu ori lipsit ești de credință.