Daniel

Daniel

Daniel, în Cartea Sfîntă,
Are una dintre file
Care-i tare cunoscută,
Aproape de orișicine.

Ce secret se-ascunde oare,
În trăirea-acestui om
De ascultă-așa de bine,
Deși-i rob în Babilon?

El știa de rugăciunea
Făcută-n Ierusalim
Cînd s-a isprăvit zidirea
Templului lui Solomon;

Cînd zicea: Ascultă, Doamne,
Și din ceruri să-i asculți...
Mîna Ta, în orice vreme,
Să le facă din cer, punți!

Ascultă-i de sus, din slavă,
Dă-le din cer, ajutor,
Să cunoască tot pămîntul,
Că ești Dumnezeul lor!

Dă-le dar de-nțelepciune,
Ca să Te poată sluji,
Orișiunde-ar fi în lume,
Oriunde-i vei risipi...

Și, Daniel îndrăznește,
El se roagă cu mult zel;
De trei ori pe zi rostește,
Rugăciunea către cer...

Trece-o zi, și ani de-a rîndul
Și Duhul Celui Prea Înalt,
Îi redă prin har, mari taine,
Și-ajunge lîngă-mpărat.

Plini de ură și mânie,
Ceilalți servi atunci gândiră:
Un evreu ce-i în robie,
Pe noi a ne instrui?

S-au silit să-i dea o vină,
Să-l pârască la-mpărat...
Dar, nu i-au găsit nici una,
Căci era un om curat.

Atunci și-au adus aminte:
...Se roagă lui Dumnezeu...
Numa'-n a lui rugăminte
Să găsim legea, că-i rău...

Și s-au dus cu uneltire,
Pînă sus la împărat:
- Împărate, vrem doar ție,
Să-ți dăm slavă ne'ncetat.

Dă o lege, orișicine,
Din orice popor ar fi,
Să se roage numai ție,
O lună, așa să scrii!

Și-mpăratul, îi aprobă,
Neștiind că sunt mișei
Vrînd ca prin această slovă,
Să facă rău la ai săi;

Nu știa că Daniel
Va fi pus la-ncurcătură...
Avea bază mare-n el,
Și lucrau ca mînă-n mînă.

Dar, Daniel, om prea sfînt,
Nu se teme, ci-nainte,
Înalță ruga înspre cer
Cum făcea și mai-nainte...

Și se roagă chiar și atunci
Cînd se dete-așa poruncă;
Nu-i păsa de-așa verdict,
Şi pe Domnu-n rugă-L cheamă.

Dar dușmanii, s-au și dus
Cu pîră la împărat:
- Am găsit om nesupus,
Ce nu-i pasă de-mpărat...

Și, în groapa cea cu lei,
Este aruncat afară...
Legea-au ticluit-o ei
Dar izbînda-i înfioară...

Toată noaptea n-a dormit,
Nu găsea-mpăratul pace...
Cum să mori tu, Danile?
Oare... ce aș mai putea face?

Nu era verdict atunci
Ca să-l mai poți anula
Numai dacă Cel Prea-Nalt,
Dintre lei, îl va scăpa...

Și în zori, a și sosit...
Lîngă groapă stă și strigă:
- Daniel!!! TE-A IZBĂVIT,
Domnul tău, ți-a dat izbîndă?

- Veșnic să fii împărat,
Domnul Dumnezeu e tare,
El a trimis solul Său
Și-a-nchis gurile la fiare;

Nici un rău nu mi-au făcut
Căci am fost fără de vină
Și-naintea Celui Sfînt,
Și-naintea ta... știi bine...

Iute,-atunci a poruncit
Ca să fie scos afară,
Bucuros de ce-a lucrat
Dumnezeu din ceruri, iară!

Iar acei ce l-au pârât,
Cu întregi - ale lor familii,
I-a aruncat jos la lei,
Pe toți acei răi fameni.

Și-a poruncit peste tot,
Tot poporu-n unitate,
Numai Domnului din cer,
Să se-nalțe rugăminte...

Căci e Singurul ce poate
Să asculte rugăciunea
Numai Lui să vă rugați,
Poruncesc la toți, acuma!

Așa-a biruit atunci...
Dar și pentru noi, acuma,
Ne vorbește Cel Prea Sfînt;
Rugăciunea-i o valoare!
amin