Cu Domnul

Cu Domnul merge-voi 'nainte
Pe calea sfânt-a nemuririi,
Căci El, ca un Preabun Părinte
M-aşteaptă-n Țara Fericirii!

Îmi pregăteşte loc de cinste
Pe tronul Maiestății Sale
Şi-mi va schimba clipele triste
În veşnicii de sărbătoare!

Mă poartă pe-al Său braț puternic
Prin arşiță şi vreme bună,
Dar eu, deşi nu mă simt vrednic,
Mai stau săpat în a Sa mână!

Căci El nu-i om, ca să îmi țină
În seamă-al meu păcat cumplit,
Căci ştie că sunt din țărână
Şi de El am fost plămădit.

M-a frământat cu a Sa mâna
Ca să mă fac-un vas de preț,
În noaptea rece, în furtună,
Să dobândesc un loc măreț!

Credeam că Domnul îmi vrea răul,
Credeam că El m-a lepădat,
Credeam că mă aşteaptă hăul,
Dar iată, că El m-a salvat;

Mă întristam văzând cântarul,
Cu anevoie îl urcam
Şi aşteptam în rugă harul
Să mă-ntărească când slăbeam.

Am spus că de mă treci prin ape,
Mă ameninți, mă pedepseşti,
Căci nu vedeam că-mi eşti aproape
Şi îmi arăți cât mă iubeşti!

Tânjeam de dor în toi de noapte,
Să te revăd, să te-ntâlnesc,
Să-ntreb de ce mă-ncerci în toate
Şi-atâtea valuri mă lovesc...

Dar astăzi stau răpus, pe gânduri,
Plângând în hohot, te slăvesc
Şi-n aceste puține rânduri
Cu dragoste Îți mulțumesc!

Căci ştiu ca de-Ți trimiți Tu valul
Să pustiască ființa mea,
Mă mai iubeşti, şi îmi dai harul
Pe Tine să Te pot avea!

Îmi dai acea nădejde vie
Că încă Îți pasă de mine
Şi nu mai pot de bucurie
Că-n încercări Te am pe Tine!

Atuncea ştiu Isus prea bine
Că Tu încă nu mai lăsat,
Ci îmi arăți cu drag stăpâne
Semnul că nu m-ai lepădat...

Ce mare eşti, Preasfânt în toate,
Ce minunat lucrezi cu noi,
Să înțeleg că-n miez de noapte
Eu nu sunt singur, suntem doi!

Tu eşti prezent când se ridică
Talazuri înspumate-n mări
Şi strigi din nou: "Nu-ți fie frică,
Eu merg pe-a mărilor cărări!

Eu vin la Tine în bărcuță,
Furtuna o voi potoli,
Şi cu credința ta micuță
Din ape te voi izbăvi!

Ajungi degrab' pe Țărmul veşnic,
Coruri de îngeri ți-or cânta,
Iar Dumnezeul cel puternic
Îşi va întinde-aripa Sa

Peste ființa ta uscată
De valuri, vânturi, şi furtuni
Ce te-au lovit cândva, dar iată,
Tu porți a cerului cununi!

Aceasta îți va fi răsplata
Pentru tot ce tu ai lucrat,
Dar luptă-te acum, fii gata,
Fii gata pentru secerat!"

Curând începe secerişul,
Hristos va strânge în grânar
Ce-a semănat, suind urcuşul
Din Golgota, de pe calvar.

Curând a Sale oşti din ceruri
Se vor uimi, când vor vedea
Urmând pe Miel, în albe stoluri,
Înspre Împărăția Sa,

O Porumbiță preacurată
Cu-un sfânt veşmânt împărătesc,
Plutind pe bolta înstelată,
Printre luceferi ce lucesc,

Spre Țara dorurilor sfinte,
Ierusalimul aşteptat,
Unde Iehova e Părinte
Poporului răscumpărat,

Mireasa Lui cea Preaiubită
Pecetluită cu Duh Sfânt,
De arşiță şi vânt lovită,
Însă acum, în glas de cânt,

Îşi va cânta cântarea nouă,
Cântarea blândului Isus,
Curată ca stropii de rouă,
Cu nişte versuri de nespus,

Cu melodii aşa bogate,
Aşa frumoase armonii,
Acolo-n slăvile înalte
Unde Mesia va domni!

Cântând mereu cu alăute
Pe Marea de cristal, în cor
Purtând un Nume pe-a lor frunte,
Vor lăuda pe Salvator!

Aceasta va fi răsplătirea
Aleşilor de-aici, de jos
Când vor gusta ce-i nemurirea
În Țara Marelui Hristos!

Amin!