Cel ce ești atotputernic

CEL CE ESTI ATOTPUTERNIC

Când vântul adie... ca o șoaptă,
Urechea-mi glasul Tău așteaptă.
Când fulgerul străbate orizontul,
Aștept tunetul, ce-aduce Cuvântul.
Te caut Isuse și-n zile cu soare,
Orice clipă fără Tine... doare.

Te strig cu urlete și glasul stins,
Cu dorul revederii în mine aprins.
Răspunde-mi Isus, când Te chem,
Dorul... suferințele... în mine gem,
Și frigul cuprinde ființa mea,
Simt cum se duce viața din ea.

Întind mâinile în rugăciune,
Și las glasul spre cer să răsune,
Aștept mâna Ta... să mă ridice...
În buchetul neprihănitelor spice.
Să întâmpin norul în veghere,
Să am parte de a vieții înviere.

Moartea... sfârșitu-mi urzește,
Știu, Isus... voia Ta se-mplineşte,
Moartea... nimic nu poate să facă,
Cât timp îmi vorbești... ea o să tacă.
Cât timp sunt în brațele Tale,
Urc spre cer... nu o iau la vale.

Tu Cel ce ești atotputernic...
Îndură-te de mine, un nevrednic,
Când chemarea Ta... va răsuna...
Și pe norul slavei vei aduna
Pe toți copiii Tăi de pe pământ,
Ridică-mă prin sfânt legământ.

Amin!