Ce mamă nu-şi doreşte oare?

Ce mamă nu-şi doreşte oare?

Ce mamă nu-şi doreşte oare,
În viaţa asta grea şi zbuciumată,
Să mai primească câte-o floare,
În semn de dragoste curată?

Nu doar în timp de sărbători,
Mamei un cadou i se cuvine,
Ci zilnic, măcar vreo trei flori,
Chiar zeci şi mii vor fi puţine.

Sunt flori ce noi le datorăm,
Mamei care ne-a crescut,
Şi nu din târg le cumpărăm,
Ci le avem prin Duhul Sfânt.

E un buchet frumos, deosebit,
Ce-aduce mamei pace, fericire,
Iar primul fir, aşa, mai răsărit,
Numit e-n Biblie: „Cinstire”.

Şi celelalte flori sunt poruncite,
Pe nume: „Ascultarea” şi „Iubirea”,
La timpul lor de-s grabnic dăruite,
Aduc la orice mamă împlinirea.

Aceste flori alese, e bine şi-nţelep,
Cât mama e în viaţă să i le oferim,
Acum ajutorul e de folos şi drept,
Să ştie astăzi mama, ce mult o preţuim.

Iată de ce şi eu cu multă bucurie,
Pentru toate mamele iubite,
Împart flori cu drag prin poezie,
Şi mă rog să fie veşnic fericite.

de Teodor Groza
09.03.2013
Vişeu de Sus