Cât de lung-ar fi o iarnă...

Cât de lung-ar fi o iarnă
Și de grea a ei ninsoare,
Primăvara tot revine
Răspândind floare cu floare.

Cât de-amar ar fi necazul
Și suspinul înserării
Tot se-arată o dimineață
Și un soare-al primăverii.

Orice chin purtat în suflet
Are-un timp al vindecării;
Orice val întoarce-un altul
Spre limanul așteptării.

Cât de grea ar fi povara
Și-a ei urmă în spinare,
Tot rămâne-nmiresmată
Școala greului din zare.

Așadar, prin toate cele
Rabdă, crede și așteaptă;
Iar în miez târziu de veac
Fii fecioară înțeleaptă!

Umple-ți candela cea sfântă
De uleiul cel curat
Și-ți păzește-n grea ispită
Cugetul de-orice păcat.

Nu se-audă pe-a ta buză
Nici cârtire, nici dispreț,
Și din cupa cu otravă
Nu gusta amarul preț...

Crede-n Domnul cu tărie
Că de-asupra de-orice nor
Este-un soare mai puternic
Și etern biruitor...!
(scrisă Lunii la data de 03.03 2014)