Cârd de gâște

Strigă și strigă-n durere
Gâște zburânde pe sus
Parcă ar da primăverii
Dorul ce și l-au adus.

Țipă cu vocile rupte
Cu suflete albe în gât -
Nu-nțeleg cârduri cărunte
De ce-i pustiu și urât.

Țări înverzite lăsară,
Mări de senin arzător
Semnele de primăvară
Nu le observă sub zbor.

Înspre pământ își înclină
Ochii pierduți în priviri
Nu văd în marea luminii
Insule de înfloriri.

E o tristețe profundă
Parcă plâng patimi pe jos
Și-n cer de plumb se scufundă
Crucea cu mortul Cristos.

Viața nu-ncearcă a-ntinde
Ramuri cu flori de Florii
Și e un gol pretutindeni
Fără de suflete vii.

Gâștile îndurerate
Dau cu apelul vetust
Din marea lor libertate
În orizontu-mi îngust.

Ci le ieșii înainte
Palmele-n sus fluturând
Că-n primăvară fierbinte
Eu sunt cu suflet și gând.

Voi căutați viață nouă
Unde o floare a dat,
Dar vă răspunde azi vouă
Un viitor minunat.

Ieri doar plângeam putregaiul
Putred în iarna de mort -
Îmi înflori Domnul traiul
Și Învierea o port.

Sufletul meu ca-n petale
E înflorit în aripi
Că în planarea mea moale
Trec peste bezne de râpi.

Îngăduiți-mi o vreme
M-oi înălța într-o zi
Precum din coaja de vierme
Fluturul va răsări.

M-oi ridica înspre Soare
Din rămășiți de noroi:
Alături sunt, dragi surioare,
S-aduc primăvara cu voi!