Când toţi mă lasă

Cand mana rece-mi tremura pe foaie,
Si nu-mi gasesc cuvinte sa astern
Cand ochii mei, se pregatesc de ploaie
Iar neputinta, inima mi-o moaie,
Atunci, ma plec in ruga, sa Te chem.

Cand versul meu sarac, se zbate greu
Sa dea-nteles, o unda catre Cer,
Urca-n vazduh, si-n culori de curcubeu
Se-nalta sus, tot mai sus, la Dumnezeu
Iar El primeste, si-asculta ce Ii cer.

Cand ma cuprinde teama si durerea
Ce mi-au produs-o oamenii din plin,
Cand nu-mi gasesc in nimic alinarea
Si ce-am iubit, a devorat pierzarea
Imi plec genunchii, si-atunci la Tine vin.

Cand inima se-nclesteaza de amar
Si parca simt ca nu mai vrea sa bata,
De-atat pelin, sorbit dintr-un pahar
Ce-a otravit, caci nu am stat in Har,
N-am ascultat de Preaiubitul Tata...

Cand nu mai vad adesea, calea Sa
De-atatea lacrimi, ce-mi strapung inima,
Atunci ma plec, si vin la crucea Ta
Sa-Ţi spun durerea, care mi-e prea grea;
Tu ma ridici, si-apoi imi stergi lacrima.

Cand toti ma lasa, din motive vagi
Si-adesea, eu stiu cat ma simt de singur,
Tu ma-ntelegi, si-n brate-atunci ma tragi
Si imi rostesti cuvinte ce mi-s dragi,
Cand imi soptesti ca ma iubesti, sunt sigur!

Cand deseori, as vrea sa-mpartasesc
O bucurie sau o intristare
Dar nu am cui, ca singur ma trezesc
Nu ma-ntelege nimeni ce gandesc;
Doar Tu ma stii,Tie-Ţi spun orice stare...

Caci Tu mi-ai fost, si-mi esti mereu aproape,
Nu esti ca omul, ce lasa la greu...
Nu treci alaturi, cand ma vezi un groape
Nu lasi sa cada lacrima din pleoape
Nu ma lasi singur; Tu-mi esti Dumnezeu!

Imi sorbi durerea, ce cade-nlacrimata
Tu-ai spus ca nicicand nu ma vei lasa;
Cand toti ma lasa, Te-am pe Tine Tata,
Doar Tu imi dai, din pacea Ta, curata
Ma-nvelesti gingas, in dragostea Ta...

Si-oricat de frig si orice vant ar bate
M-ascund in Tine,Tu ma protejezi!
Tu-mi esti de-ajuns! Cand inima-mi se zbate,
Calmeaz-o Tu-n dureri nealinate,
Si-apoi, Te rog din nou, s-o cercetezi!

Amin