Când lacrimi ard pe-al tău obraz

Când lacrimi ard pe-al tău obraz
Și-n suflet plânge cântul,
Când valuri grele de necaz
Lovesc talaz după talaz
Întunecându-ți gândul,

Când prietenii te părăsesc
Pe drum de suferință,
Când cei iubiți te ocolesc
În lumea traiului firesc
Și-a lipsei de credință,

Când nebăgat în seamă treci
Prin lumea de păcate,
Când sub povara grea te pleci
Și-n jurul tău sunt sloiuri reci
Și suferi nedreptate,

Când mergi desculț pe-a ta cărare,
Slăbit, fără putere,
Când plângi șoptit, și-n piept te doare,
Și-al tău pahar de întristare
E-amestecat cu “fiere,”

Când zorii te găsesc veghind
La geamul plâns de rouă,
Când, rugător, spre cer privind
Cu spinu-n suflet, suspinând,
Aștepți o veste nouă,

Când dorul inimii curate
În noapte s-a ascuns,
Când rugile pentru dreptate,
Pentru salvare de la moarte,
Rămân fără răspuns,

Te-ntrebi, tăcut, în sinea ta,
Lipsit de bucurie:
“Cine sunt eu? De ce-i așa?
De ce e crucea-atât de grea?
Părinte, spune-mi mie!”
*
O! dragul meu, tu suflet prins
De mâinile credinței,
Nu te lăsa de-amar învins;
Și Domnu'-a fost zdrobit și-a plâns
Pe calea suferinței!

Ascultă glasul Lui divin,
Ascultă-L în tăcere!
El știe drumul tău de chin
Și-al vieții tale lung suspin,
Și-a ta curată vrere.

Păstorul blând și credincios,
Din slăvile divine,
Coboară iar la tine, jos,
Prin Duhul Sfânt, așa duios,
În taină, lângă tine!
*
“Curaj!” îți spune. “Fii puternic!
Te port pe brațul Meu!
Să nu te pierzi! Să fii statornic!
Și-n ceasul greu de întuneric
Lumină îți sunt Eu!

Cât timp vei fi-mbrăcat cu viață
În trupul muritor,
Ascultă de a Mea povață
Și-n timp cu soare și pe ceață,
Și fii biruitor!

Căci după noaptea rece-a urii
Și lupta necurmată,
Veni-va ziua izbăvirii
În noua haină a iubirii
Și viața-adevărată!

Atunci vei ști, în Locul Sfânt,
Deplin și fără vină,
De ce-ai dus crucea pe pământ,
De ce ai fost smerit și frânt
Pe Calea de lumină!

Mai rabdă, nu te întrista,
Căci vremea e târzie!
Curând vei fi în Casa Mea
În haină albă ca de nea,
Plângând de bucurie!”
*
Ce har să te încrezi în El
Și-n bine și la rău,
Să știi că Preasfințitul Miel,
Mărețul Domn, Emanuel,
Te poartă-n brațul Său!

Și chiar de nu-nțelegi deplin
Necazurile vieții,
Cu El ajungi la mal senin,
Înveșmântat în strai divin,
În Zorii Dimineții!

Florești, Cluj