Călătorind spre cer

Cu ochii-n soare
Îngemănat sunt de durere
Cuprins de întristare
Căci văd cum totu-n jurumi
Cade, se dărâmă în fărâme

Când văd tot răul
Ce-n jurul meu roiește
Când văd hainul vicleșug
Care la rău tot se gândește
Îmi pun nădejdea ‘n Tine

Căci știu c-asupra mea veghezi
În brațe chiar mă porți
Chiar de’s lovit, zdrobit
Tu pașii mei mi-ndrepți
Spre a sfintei cetății porți

Și tot așa mereu biruitor
Voi merge tot mereu ‘nainte
Nu mă mai uit în jurul meu
Nici la păcatul din această lume
Ci doar la Tine Doamne Dumnezeu.

Și când îmi esti tu a mea țintă
Și când privesc în ochii-Ți cu nesaț
Mai bucuros și vesel înainte
Spre cerul sfânt și glorios
De parcă toate’s doar fărâme
Și fără sens când Te privesc pe Tine.

Și tot mereu înaintând pe cale
Ajung să te cunosc mai bine
Și să înțeleg ce maiestos Tu ești
Să înțeleg voința ta cea sacră
Ca Tu să crești iar eu să scad.

Să merg mereu în astă lume
Spre a te arăta pe Tine
Spre-a oglindi cerescul chip
Și a trăi frumos ca Tine
Să dovedesc ca sunt un fiu.