Aşa de drag...

Aşa de drag...

Aşa de drag Tu-mi eşti Isus,
Căci ai venit din cerul sfânt
Şi vorbele-n Cuvântul spus,
Nu sunt făclii stinse-n apus,
Îmi sunt lumină pe pământ!

Azi... ele-mi călăuzesc paşii
În viaţa care-mi e pribeagă,
Având model, pe înaintaşi,
Ce-au lăsat pildă la urmaşi
În consacrarea lor întreagă.

Şi mă îndeamnă tot mai sus
Spre sfântul ideal al sperării,
Să pot să fiu o, scump Isus,
De Duhul Tău mereu condus
O perlă, din lumea pierzării!

Căci ai venit prin întrupare
Să poţi s-aduci, la împlinire,
Prin planul de răscumpărare
Pentru o lume din pierzare
Cea mai frumoasă mântuire.

O mântuire... nu prin fapte
Nici prin merite ale noastre,
Ce n-ar putea ca să ne salte
Spre sferele sfinte şi-nalte
În sus spre cerurile albastre.

Ci-o mântuire prin dreptate
Ce-ai oferito-n dreptul meu,
Cu fapte rele-n strâmbătate
Din neagra-mi... străinătate
Departe fiind de Dumnezeu.

Când eu nu Te cunoşteam
Tu... Neprihănire şi Sfinţire,
Prin planu-Ţi ce nu-l ştiam
Pe care atunci, nu îl visam
Te-ai dăruit spre mântuire!

Ai demonstrat sus la Calvar
Pe cruce întins şi răstignit,
Că sunt prins, în al Tău har
Şi că-n cerescul, sfântul dar
M-ai izbăvit, m-ai mântuit!

Flavius Laurian Duverna
21 iunie 2007