As vrea sa fiu

AS VREA SA FIU

Aş vrea să fiu... un strigăt de iubire,
Să-mi fie ziua veşnică fericire.
Să-nteleg al vietii mele rost,
Să fiu străjer destoinic în post.
Să fiu oricând gata de zbor...
Pe nor... cu al meu Mântuitor.

Aş vrea să fiu... boboc de mângâiere,
S-alin suflete ce plâng... în durere.
S-aduc un strop din raza de soare,
Să umplu zilele cu rod în lucrare.
Aş vrea să fiu... cum Tu eşti... Isuse,
Să-mi fie zilele spre cerul Tău duse.

Aş vrea să fiu... un glas al blândeţii,
Să răspândesc mireasma dimineţii,
Să inund în fericire sufletul întristat,
Să se vadă cât de minunat ai lucrat,
Cum m-ai scos din infern de păcat.
Să Te Slăvesc... Măritule Împărat.

Şi aş mai vrea să fiu o raza lucitoare,
O rază de soare pentru lumea, ce moare,
Robită sub păcatul milenar şi crunt.
Să topesc inimile îngheţate profund,
Să fiu un torent de iubire revărsat,
Din harul iubirii Tale, binecuvântat.

Şi-mi doresc s-ajung din nou în Soare...
Să fiu boboc înflorit în veşnica floare.
Să fiu soneria din al mântuirii ceas,
Să spun tuturora, cât de puţin a rămas.
Secundele fug, timpul e aproape trecut,
Grăbiţi oameni buni, nu-i timp de pierdut.

Să nu ne lăsăm de valurile vremi duşi,
E o singură uşă, nu-s mai multe uşi.
Doar ea e deschisă spre drumul în sus,
Veniţi azi la cruce, la Domnul Isus.
Când se va-ntoarce la noi ca-mpărat,
Suspinul sub cruce-ţi va fi rodul bogat.

Dac-ai înmulţit talanţii, ce ţi i-a dat.
Dacă-n curăţie în ogorul Lui ai lucrat,
Dacă spre veșnicie inima ţi-a sângerat,
Pentru sufletul care, era rob în păcat.
Pe drumul vieţii Sfinte, e iubire mare,
În care pot intra mulţimi de popoare.

Sub greul crucii, roagă-te suspinând,
În harul mântuirii, cât mai curând...
Să intre toţi dragii noştri, năvală dând.
Să se vadă lacrimile bucuriei curgând.
Cei ce azi nu vor să-nţeleagă... ce-i Har,
Să-i trezim din amorţire sub al rugii dar.

Du lupta pe genunchi, pentru cel drag,
Cu toată nădejdea, că nu va fi-n zadar.
Veni-va clipa cea Sfântă şi plină de har,
Când împreună vom trece al veciei prag.
Lasă iubirea să-ţi aprindă al inimi foc,
În împărăţie pentru suflete, mai este loc.

Până când va răsuna goarna adunarea,
Lucrează în ogor, încă e-n toi lucrarea.
Până numărul hotărât nu se-mplineşte,
Nimic nu-i pierdut, lucrează, grăbeşte.
Până norul de Slavă pe cer nu apare,
Strigă Vestea Bună... ce-aduce salvare.

Amin!