Aburul

ABURUL

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu Eu!

Eu nu sunt mai mult, mai tare,
Ca un abur trecător,
Care fuge şi dispare
Dinaintea ochilor.

Orice om e ca o frunză
Care-i verde la-nceput,
Dar când vine vestejirea
Toate frunzele-au căzut.

Ca şi frunza, ca şi floarea,
Suntem trecători şi noi,
Astăzi strălucim ca zarea,
Mâine toţi vom fi noroi.

Căci un glas a zis: "Anunţă
Şi dă veste în popor,
Orice om e doar un abur,
Orice om e trecător."

Toate trec, doar El, Cuvântul,
Este veşnic, este sfânt.
Chiar şi cerul şi pământul
Vor zbura ca pleava-n vânt.

Dumnezeu făgăduieşte
Prin credinţă în Isus:
Cine crede-n El, trăieşte
Veşnicia făr'de apus.

Din a noastră vestejire
Domnul ne va învia.
Când va fi a Lui venire,
Din pământ ne va chema.

Şi vom străluci ca zorii,
Îmbrăcaţi în alb veşmânt,
Toţi urmaşii, slujitorii
Domnului de pe pământ.

De aceea, nu te teme,
Soră, frate credincios.
Ai credinţă, ai nădejde
În Domnul Isus Hristos.

Chiar de ţi-au căzut din ramuri
Flori şi frunze la pământ,
Nu te teme, crede numai
În al Domnului Cuvânt.

Amin