Străinul

Străinul

La uşa ta stă Cineva şi bate...
E mult de când îl tot auzi bătând
iar uneori în miez de noapte
ţi s-a părut c-auzi şi şoapte
a om plângând şi suspinând cu dor
de parcă se frângea un zbor
în bezna de afară.
Încearcă să-ţi aduci aminte
când s-a-ntâmplat întâia oară...
Sânt ani de-atunci...
Ai vrut să afli ce e viaţa
şi cine e napoia ei ascuns,
doreai răspuns la misterioasa ta-ntrebare
şi taina se făcea mai mare
şi mai adâncă se făcea
cu fiecare ziuă şi noaptea ce trecea.
A bătut încet...
părea mai repede un foşnet
de parcă vântul se juca pe-afară...
Îţi aminteşti?
Ai tresărit şi-ai întrebat din prag cu teamă:
"Cine eşti?"
iar El a şoptit cu voce joasă
şi glasul îi părea un cânt:
"Eu sunt Acel ce sunt
şi-aş vrea ca să mă laşi în casă!"
"Acel ce eşti...Am auzit de tine...
Mi-a spus cândva bunica o poveste
despre Acel ce-a fost si este
şi mi-a mai zis că El va fi
şi-atunci când toate s-or sfârşi...
dar am crezut că-s doar poveşti
făcute pentru cei mai mici"
Şi glasul Lui de dincolo de prag
l-ai auzit şoptind cu drag:
"Te-ai înşelat,
doar mă auzi că sunt aici,
iar dacă nici aşa nu poţi să crezi
deschide uşa să mă vezi!"
"E prea târziu ca să-ţi deschid străine
mai vino altădat la mine"
şi l-ai lăsat în noapte-afară...
Când ţi-a bătut la uşă a doua oară
erai cu viaţa la răscruce
şi-aveai nevoie de-ndrumare
căci trebuia să-alegi o singură cărare
din cele multe ce-ţi stăteau nainte.
Sunt sigur că-ţi aduci aminte...
Te-ai apucat să-ntrebi pe fiecare
sperând c-o fi vreunul să te-ajute
şi să-ţi arate drumul bun
dar după-atâta alergare
erai tot la răscruce-n drum.
Atunci l-ai auzit bătând din nou
dar vocea îi era schimbată...
părea să fie un ecou
venit din noaptea-ntunecată:
"Prietene, sunt Eu, Acela care vine...
am mai trecut odată pe la tine...demult
...Mai ţi-aminteşti?"
"Tu eşti Străine?"
l-ai întrebat prin uşa încuiată
"Da eu"
"Şi ce doreşti?"
"Nimic...decât pe tine...
M-ai căutat şi m-am lăsat găsit,
ai întrebat de Mine şi-am venit
să-ţi pun balsam pe rana ce te doare"
"Deci mi-ai adus răspunsul la-ntrebare?
Abia aştept ca să mi-l spui...
Hai zi-l odată!"
"Dar cum? Aşa prin uşa încuiată?
N-ar fi mai bine să descui?
Ne vom putea vedea şi auzi mai bine..."
"Să îţi deschid?
...Dar e deranj la mine
şi vezi şi Tu că e târziu afară...
Ce-ar fi să treci în altă zi
şi să-mi vorbeşti atuncea iară?"
Când a venit a treia oară
l-ai alungat aşa cum ai goni un câine
cu vorbe de ocară şi dispreţ
iar El ţi-a spus cu-amărăciune:
"Cum vrei, dar am să vin şi mâine
Orice mi-ai face şi orice mi-ai spune
n-am să te las că eşti de preţ...
Şi cine ştie...poate-odată
venind să-ţi bat din nou la poartă
te voi vedea că mă aştepţi în prag
şi-ai să mă chemi în cas" cu drag!"